Alcibiade II

Alcibiade II
altul grecesc Ἀλκιβιάδης βʹ
Gen	dialog
Autor	Platon
Limba originală	greaca antica
Ciclu	Dialogurile lui Platon
Textul lucrării în Wikisource
Fișiere media la Wikimedia Commons

Alcibiade al II-lea ( greacă Ἀλκιβιάδης βʹ ) este unul dintre dialogurile lui Platon dedicate temei rugăciunii. Participanții la conversație sunt Socrate și politicianul Alcibiade . Textul îl menționează pe tiranul macedonean Archelau al Macedoniei (141d).

Problema autenticității

Dialogul „Alcibiade al II-lea” a fost inclus în numărul lucrărilor lui Platon de către cunoscătorul operei sale Thrasilus, dar deja în antichitate autenticitatea lui a fost pusă la îndoială. Numeroși savanți occidentali (începând cu Schleiermacher ) contestă paternitatea dialogului. Platonistul Xenofon este numit uneori drept autor [1] , acest lucru este dovedit de scriitorul Athenaeus (secolul III d.Hr.) [2] . Cu toate acestea , A.F. Losev îl trimite pe Alcibiade al II-lea la primele dialoguri ale lui Platon. [3]

Cuprins

Socrate îl întâlnește pe Alcibiade în drum spre templu și îl întreabă dacă știe ce să se roage zeilor. Rugăciunea ( εὐχὴ ) necesită cunoașterea binelui și o anumită rațiune. Pentru oamenii obișnuiți, puterea tiranică este de dorit, dar poate provoca moartea proprietarului său. Un alt exemplu este cu dorința copiilor, a cărei prezență i-ar putea întrista ulterior pe părinți. În rugăciunea către zei, ignoranța ( greacă ἄγνοια  - 143a) poate cauza multe necazuri. Deci Socrate laudă „evlavia tăcută” a spartanilor (149b). În același mod, rugăciunea nerezonabilă se poate transforma în blasfemie ( βλασφημοῦντός  - 150c), așa că uneori este mai bine să preferați tăcerea ( ἡσυχία ) rugăciunii.

Note

1. ↑ Karpov V. N. Alcibiade al doilea „Platon”
2. ↑ Platon. Note „Alcibiade II” // Dialoguri . - 1986. - S.  512 .
3. ↑ COMENTARII LA DIALOGURILE LUI PLATON

Literatură

• Platon: Dialoguri. M.: „Gândirea”, 1986

Link -uri

• ALCIBIAD II
• ALCIBIAD II
• Platon Alcibiade II
• Platon, Alcibiade 2