Albala, Antoine

Antoine Albala
fr.  Antoine Albalat
Data nașterii 13 februarie 1856( 13.02.1856 ) [1] [2]
Locul nașterii
Data mortii 22 septembrie 1935( 22.09.1935 ) [1] [2] (în vârstă de 79 de ani)
Cetățenie (cetățenie)
Ocupaţie critic literar , romancier
Limba lucrărilor limba franceza
Premii Premiul Centura [d] ( 1904 ) Premiul Centura [d] ( 1914 )
Logo Wikisource Lucrează la Wikisource
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Antoine Albala ( fr.  Antoine Albalat ; 1856 , Brignoles  - 1935 ) - scriitor și critic literar francez, eseist, specialist în literatura franceză.

Biografie

Fiul unui spaniol și al unei franceze. A colaborat cu multe reviste din Brignoles până când s-a mutat la Paris în 1897. A fost un frecventator al cafenelei Vachette , unde s-a adunat un grup mare de artiști: artiști, poeți și scriitori, printre care Pierre Benois , Jean Moreas , Maurice Magre , Jean Taro , Paul-Jean Touley și mulți alții.

Antoine Albala este autor de romane si memorii literare (considerat cel mai bun din acest gen din literatura moderna). „L’art d’ecrire” sa a fost tradus în rusă (Arta scriitorului, ed. Vysotsky, 1923). Dintre celelalte lucrări ale sale, o atenție deosebită se atrage: „Souvenirs de la vie litteraire” (1924); „Gustave Flaubert” (1925); „Le Travail du Style”; Frederic Mistral.

Succesul lui A. Albalat ca critic literar a fost enorm. Lucrările sale (în traducere în engleză) Evil to write și romanul contemporan (Flammarion, 1895), Muncitori și procese (Havard, 1896), Arta scrisului predat în douăzeci de lecții (Colin, 1899), Formarea stilului de către asimilarea autorilor” (Colin, 1901), „Operea stilului predat de corecturile olografe ale marilor scriitori” (Colin, 1903), „Dușmanii artei scrisului. Răspuns la obiecții” (Librairie Universelle, 1905) au fost retipărite în mod repetat, publicul cititor al vremii le-a privit ca pe un obiect unic și indispensabil al ficțiunii franceze.

Note

  1. ↑ 1 2 Bibliothèque nationale de France identificator BNF  (fr.) : Open Data Platform - 2011.
  2. ↑ 1 2 Antoine Albalat // SNAC  (engleză) - 2010.

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata