Leonid Petrovici Andronov | |||
---|---|---|---|
Data nașterii | 28 august 1928 | ||
Locul nașterii | |||
Data mortii | 6 decembrie 1994 (66 de ani) | ||
Țară | |||
Alma Mater | Școala Superioară Nautică Odesa | ||
Premii și premii |
|
Leonid Petrovici Andronov ( 28 august 1928 - 6 decembrie 1994 ) - om de știință, inginer naval, profesor.
L.P. Andronov s-a născut în satul Kargashino , districtul Zubovo-Polyansky, Republica Socialistă Sovietică Autonomă Mordoviană , în familia pădurarului Piotr Vasilievici Andronov și a profesoarei Maria Sergeevna Andronova. În 1945 a intrat în secția de navigație a Școlii Superioare Nautice din Odesa , de la care a absolvit cu onoare în 1951. În 1951 - 1954 . a studiat la școala absolventă a Institutului de Ingineri Marini din Odesa (OIIMF) sub îndrumarea șefului. Profesorul V. I. Sukhotsky , Departamentul de Organizare a Transporturilor Maritime , după absolvire și-a susținut disertația „Condițiile de căldură-umiditate și ventilație ale calelor navelor de marfă uscată și modalități de asigurare a siguranței mărfurilor maritime transportate” (OIIMF, 1954, 187 p. .).
În 1954-1974. - Asistent, lector superior și profesor asociat al Departamentului de Operațiuni Cargo al Institutului de Ingineri Marini din Odesa (OIIMF), implicat activ în formare, munca științifică și viața publică. În 1974-1986. a lucrat ca cercetător principal, șef de sector, șef. Departamentul de Tehnologie pentru Transportul Mărfurilor Periculoase a Filialei Mării Negre a Institutului Central de Cercetare a Flotei Maritime (BSF TsNIIMF).
În 1963-1975. - Șeful delegațiilor URSS la Subcomitetul pentru mărfuri periculoase al Comitetului pentru siguranță maritimă (MSC) al Organizației Maritime Internaționale (IMO) (Londra, Anglia).
În 1963-1972. - Șeful delegațiilor URSS la Reuniunile comune desfășurate sub auspiciile Comitetului pentru transport interior al Comisiei Economice pentru Europa (ECE) a Națiunilor Unite (Berna, Geneva, Elveția).
În 1972-1985. - Deputat Președinte, președinte al Grupului de experți al URSS în Comitetul de experți pentru transportul mărfurilor periculoase al Consiliului Economic și Social al ONU (ECOSOC), (Geneva, Elveția).
În 1988, a luat o pensie personală și a continuat să lucreze în departamentul de pompieri al VOKhR al Companiei de transport maritim al Mării Negre. Și-a încheiat viața în 1994 ca cercetător senior în sectorul de cercetare al OIIMF.
Datorită acestor și altor lucrări, OIIMF devine principala instituție din URSS pentru regulile de transport de mărfuri periculoase și câștigă faimă în lume. Până acum, publicațiile IMO (Organizația Maritimă Internațională) plătite de IMO, ca un omagiu adus omului de știință care lucrează activ, poartă numele de L.P. Andronov pentru OIIMF.
L.P. Andronov a fost distins cu medaliile „Pentru distincția muncii” (1970), „Veteran al muncii al URSS” (1988). Muncitor de Onoare al Transporturilor Maritime (din 1978).
Autor al monografiilor „Lucrări de depozitare și stivuire” (M., „Transportul Morskoy”, 1962), „Transportul de mărfuri periculoase pe mare” (M., „Transport”, 1971). Autor al manualului pentru universități „Cargo Science and Stevedoring Operations” (1966, 1974, 1975). Acest manual a fost publicat și de trei ori în limba spaniolă (M., „Pace”) pentru studenții din Cuba și din alte țări din America Latină. Coautor al manualului „Navigația maritimă” (sub redacția lui G. G. Ermolaev, M., Transporturi, 3 ediții). Autor a aproximativ 200 de articole științifice, rapoarte de cercetare, propuneri sovietice către IMCO, Comitetul de experți al ONU, 3 standarde de stat, printre care: GOST 19433-88 „Bunuri periculoase. Clasificare și marcare”, GOST 26319-84 „Mărfuri periculoase. Ambalare”, coautor al „Regulamentului pentru transportul mărfurilor periculoase pe mare – MOPOG” (1963-1965), al „Regulamentului european pentru transportul mărfurilor periculoase pe căile navigabile interioare” (ADN), „Acordului european privind transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase” (ADR), Recomandările ONU privind transportul mărfurilor periculoase.