Antropomorfii , în știința solului , împreună cu biomorfii, criomorfii și litomorfii, sunt unul dintre cele patru tipuri de incluziuni din sol care nu sunt asociate cu procesele solului. Acestea includ fragmente de materiale artificiale și produse din acestea, rămășițe de înmormântări și alte obiecte asociate activităților umane [1]
Unul dintre primii care a studiat compoziția mineralogică a solului care conține incluziuni precum antropomorfe și biomorfe a fost studiat la începutul secolului al XIX-lea de oamenii de știință din nordul Italiei. Profesorul Guidotti, pe baza rezultatelor unei analize chimice a solului din înmormântările din Vicofertil, a obținut următorul raport al fracțiilor:
Locația exactă a exploatării acestui sol în stratul cultural din mormintele ( peștera italiană sepolcrali ) Vicofertile și adâncimea de la care Guidotti a prelevat proba, rămân necunoscute. În prezent, Vicofertile este cartierul istoric al orașului Parma [2] , cunoscut din 962 ca Vicoferdulfo ; toponimul se întoarce la lat. vicus fertilis , „teren fertil” [3] , și reflectă fertilitatea naturală a solurilor din Câmpia aluvionară Podana .
O analiză mai amănunțită și mai detaliată în aceiași ani a făcut-o profesorul Merosi, care a studiat solul înmormântărilor lui Reggiano [4] . Capitolul XIII al lucrării fundamentale „Istoria lui Scandiano”, scrisă cu participarea sa [5] , conține subtitlul Terre cimiteriali . Acest capitol introduce termenul italian. Terre cimiteriali (literal „sol cimitir”) în circulația științifică ca categorie independentă a științei solului și arheologiei. Antropomorfii din terre cimiteriali din această sursă sunt considerați în contextul utilizării săpăturilor neautorizate ale solului corespunzător pentru fertilizarea solului, remarcate încă de la sfârșitul anilor 1700 [6] , și sunt împărțiți în mai multe grupe, în funcție de straturile culturale. § 142 se referă la jertfele galilor ; în § 143 privind înmormântările cu urne în zona Salvaterra etc.
De o importanță deosebită în istoria științei solului, precum și a arheologiei , în primele etape ale cărora a apărut o etimologie falsă a termenului terramar (s) , este § 145 din lucrarea citată, publicată încă din 1822. Aici, urmând urmele unor ambiguități deja identificate [7] , autorii fac o distincție clară între terre cimiteriali și marne , ca două tipuri fundamental diferite de soluri:
Nu trebuie să ne confundăm terre cimiteriali cu simple marne, pe care se construiesc în primul rând succesele agriculturii Angliei. Marna nu este altceva decât un amestec de sol calcaros, argilos sau nisipos-lutos, care, după substanța predominantă în el, se aplică pe câmpurile unde aceste ingrediente lipsesc pentru a aduce solul la o asemenea compoziție precum plantele cultivate. pe ea necesită.
Dar terre cimiteriali este un adevărat îngrășământ; și avem multe dovezi că materiale vegetale, cărbuni, cenușă, oase; aceleași substanțe de origine animală, dizolvate și amestecate... Prin urmare, nu este de mirare că acești nutrienți, descoperiți astăzi și aplicați în sol, au avantajul ca îngrășământ care stimulează vegetația plantelor la egalitate cu îngrășămintele tradiționale [ 6] .
Text original (italiană)[ arataascunde] È duopo non confondere le nostre terre cimiteriali colle semplici marne, delle quali soprattutto l'agricoltura Inglese trae molto profitto.Le marne altro non sono che una mescolanza di terra calcare, argillosa, o sabbioniccia e selciosa, le quali, secondo la sostanza che in loro predomina, si spargono sui campi i quali scarseggiano d'alcuno di tali ingredienti, unde reduce il teren a quella proporție de parti care reușește la mai mult profitevole alla vegetazione.
Ma le terre cimiteriali sono un vero concime; e molte probe abbiamo che le materie vegetabili, i carboni, le ceneri, le ossa, la sostanza medesima animale, disciolta e mescolata, quasi materia saponacea, colla terrosa, si pot per lungo tempo conservare sotterra, purchè sieno sepolte nel terreno, e chiuse per modo che le pioggie, i venti e gli altri agenti atmosferici nu arrivino a scomporle e disperderle interamente.
Onde non è meraviglia che tali substanțe nutritive scoperte o nostri giorni, e condotte a sciogliersi alla superficie del suolo haveno la virtù di fecondare il teren, e di promove the vegetazion delle piante al pari de'comuni giornalieri concimi.