Bertoni, Ferdinand
Ferdinando Bertoni ( italian Ferdinando Bertoni ; 15 august 1725 , Salo - 1 decembrie 1813 , Desenzano del Garda ) a fost un compozitor , director de trupă și organist italian .
Viața și munca
Educația muzicală a început în orașul natal. În 1744 s-a mutat la Bologna și a devenit elevul lui Padre Martini . La sfârșitul anului 1745 a plecat la Veneția, unde a lucrat ca organist și profesor de dulcimer. În același an, prima sa opera , La Vedova accorta , a fost pusă în scenă la Veneția, care a avut mai târziu succes și la Florența și Milano. În 1752 a fost numit primul organist al Catedralei Venețiane San Marco . După ce a câștigat popularitate atât ca compozitor, cât și ca interpret, în anii următori Bertoni a compus numeroase opere și oratorie, de obicei bine primite de public și de critica muzicală. A făcut numeroase turnee în Italia, vizitând Roma, Torino, Napoli, Parma și Padova. Cunoștința lui Bertoni cu W. A. Mozart și tatăl său, Leopold , datează din 1771 .
În 1778, Bertoni a primit un concediu de doi ani și a vizitat Londra, unde, printre alți muzicieni și compozitori celebri, a devenit apropiat de J. H. Bach . Operele lui Bertoni puse în scenă în Anglia au avut și ele succes. În 1784, compozitorul s-a întors în sfârșit în Italia. În 1785, Bertolli a primit una dintre cele mai înalte onoruri disponibile unui muzician din Veneția: i s-a acordat titlul de primul maestru de capel din San Marco. A deținut această funcție până în 1808. Mai târziu, pleacă la Desenzano, unde locuiește cu familia surorii sale decedate anterior.
Compozitorul a acordat o atenție deosebită muzicii vocale. Moștenirea sa creativă include 52 de opere, 21 de oratorie, 13 cantate. Bertoni este, de asemenea, autorul unui număr de lucrări instrumentale: 6 simfonii, 6 cvartete pentru instrumente cu coarde și 6 sonate pentru pian și vioară. De asemenea, a fost compozitor de lucrări muzicale de natură spirituală (adesea împreună cu Padre Martini). Marea majoritate a operelor sale de operă sunt create în cadrul operei tradiționale italiene. Doar câteva dintre compozițiile instrumentale ale lui Bertoni - subestimate în timpul vieții sale - inovatoare, trec dincolo de limitele rigide ale regulilor acceptate atunci.
Opere
- La vedova accorta (libretto di Antonio Borghese, 1745, Venezia)
- Il Cajetto (libret di Antonio Gori, 1746 Venezia)
- Orazio e Curiazio (libret di Antonio Simeone Sografi, 1746, Venezia)
- Armida (libretto di Bartolomeo Vitturi, 1747, Venezia)
- Didone abbandonata (libret di Pietro Metastasio, 1748, Venezia)
- Ipermestra (libret di Pietro Metastasio, 1748, Genova)
- Le pescatrici (libret di Carlo Goldoni, 1751, Venezia)
- L'Antigono (libret Pietro Metastasio, 1752, Venezia)
- I bagni d'Abano (compoziție în colaborare cu Baldassare Galuppi, libretul lui Carlo Goldoni, 1752, Veneția)
- Ginevra (libretul lui Antonio Salvi, 1753, Venezia)
- La moda (libret di Domenico Benedetti, 1754, Venezia)
- Sesostri (libretto di Apostolo Zeno/Pietro Pariati, 1755, Torino)
- Antigona (libretto di Gaetano Roccaforte, 1756, Genova)
- Lucio Vero (libret di Apostolo Zeno, 1757, Torino)
- Il Vologeso (libretto di Apostolo Zeno, 1759, Padova)
- Le vicende amorose (libretto di Pastor Arcade Timido, 1760, Venezia)
- La bella Girometta (libreto di Pietro Chiari, 1761, Venezia)
- Ifigenia in Aulide (libretto di Vittorio Amedeo Cigna-Santi, 1762, Torino)
- Cleonice regina in Siria (1763, Londra)
- L'ingannatore ingannato (libretto di Pietro Chiari, 1764, Venezia)
- Il Bajazetto (libret di Jacopo Antonio Sanvitale, 1765, Parma)
- L'Olimpiade (libreto di Pietro Metastasio, 1765, Venezia)
- Tancredi (libretul lui Silvio Saverio Balbis, 1766, Torino)
- Ezio (libretul lui Pietro Metastasio, 1767, Venezia)
- Semiramide riconosciuta (libretto di Pietro Metastasio, 1767, Napoli)
- Scipione nelle Spagne (libretto di Agostino Piovene, 1768, Milano)
- Alessandro nelle Indie (libretul lui Pietro Metastasio, 1769, Genova)
- Il trionfo di Clelia (libretto di Pietro Metastasio, 1769, Padova)
- Deccebalo (libretul lui Antonio Papi, 1770, Treviso)
- Eurione (libretul lui Antonio Papi, 1770, Udine)
- L'anello incantato (libretto di Giovanni Bertati, 1771, Venezia)
- Andromaca (libretul lui Antonio Salvi, 1772, Venezia)
- Narbale (libretul lui Pietro Metastasio, 1774, Venezia)
- L'orfane svizzere (libretto di Giovanni Bertati, 1774, Venezia)
- Artaserse (libretul lui Pietro Metastasio, 1776, Forlì)
- Creonte (libretto di Gaetano Roccaforte, 1776, Modena)
- Orfeo ed Euridice (libretto di Ranieri de' Calzabigi, 1776, Venezia)
- Telemaco ed Eurice nell'isola di Calipso (libretto di Pastor Arcade Echillo Acanzio, 1776, Venezia)
- Medonte re d'Epiro (libretul lui Giovanni De Gamerra, 1777, Torino)
- Demofoonte (libretto di Pietro Metastasio, 1778, Londra)
- Quinto Fabio (libret di Apostolo Zeno, 1778, Milano)
- La governante (libreto di Carlo Francesco Badini, 1779, Londra)
- Il soldano generoso (1779, Londra)
- Il duca di Atene (libreto di Carlo Francesco Badini, 1780, Londra)
- Armida abbandonata (libretto di Bartolomeo Vitturi, 1781, Venezia)
- Cajo Mario (libretto di Gaetano Roccaforte, 1781, Venezia)
- Il convito (libretto di Antonio Andrei, 1782, Londra)
- Giunio Bruto (1782, Londra)
- Cimene (1783, Londra)
- Eumene (libret di Apostolo Zeno, 1784, Venezia)
- Nitteti (libret di Pietro Metastasio, 1789, Venezia)
- Angelica Medoro (libret di Gaetano Sertor, 1791, Venezia)
Foto, video și audio |
|
---|
Site-uri tematice |
|
---|
Dicționare și enciclopedii |
|
---|
În cataloagele bibliografice |
---|
|
|
- ↑ Brozović D. , Ladan T. Ferdinando Gasparo Bertoni // Hrvatska enciklopedija (croată) - LZMK , 1999. - 9272 p. — ISBN 978-953-6036-31-8
- ↑ 1 2 3 4 5 Archivio Storico Ricordi - 1808.
- ↑ Wurzbach D.C.v. Bertoni, Ferdinand (germană) // Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich : enthaltend die Lebensskizzen der denkwürdigen Personen, welche seit 1750 in den österreichischen Kronländern geboren wurden oder darin gelebt und gewirkt . - Vol. habent und gewir. 1. - S. 339.