„The Tramp” ( Eng. The Jolly Beggar , de asemenea The Gaberlunyie-Man ; Child 279 , Roud 118 [1] ) este o baladă populară de origine scoțiană. Francis James Child în colecția sa oferă două versiuni ale acestuia, dintre care una este luată din colecția lui David Heard din 1769. Balada nu apare înainte de această dată, deși este citată de Thomas Percy în cea de-a doua ediție a monumentelor poeziei englezești vechi și menționată de Horace Walpole într-o carte din 1759. În Anexă, Copilul oferă o variantă a baladei numită „The Gaberlunyie-Man” , pe care o separă pe baza diferenței dintre modelul metric. Acest text este deja prezent în prima ediție a Tea-Table Miscellany în 1724: Allan Ramsay notează că l-a supus unei prelucrări literare. O poveste similară, care ar putea servi drept bază pentru versiunile scoțiane, conține bordura engleză din a doua jumătate a secolului al XVII-lea din colecția lui Samuel Pepys , dar meritul său literar, potrivit Child, este mult mai mic [2] [ 3] .
Versiunea „The Gaberlunyie-Man” a fost tradusă în rusă de Asar Isaevich Eppel [3] .
Vagabondul cere să rămână în casă peste noapte. El este așezat lângă foc și i se oferă mult din ceea ce cere (cum ar fi vinul). Treptat, o captivează pe fiica proprietarului. După mângâieri, fata îl întreabă dacă este de sânge nobil, el neagă. Regretă ceea ce a făcut și îl împinge pe vagabond. Mai departe, se dovedește că cerșetorul este într-adevăr un domn deghizat, dar acum o părăsește pe fată, lăsând o plată pentru costuri. În versiunea „The Gaberlunyie-Man” acest final este absent, iar fata și vagabondul fug de acasă în zori și își fac planuri strălucitoare pentru o viață liberă [3] [2] .
Unele surse au atribuit în mod incorect paternitatea baladei regelui James V al Scoției . Byron a folosit versuri din refrenul uneia dintre ei în poemul său . Se remarcă faptul că „The Gaberlunyie-Man” și „ The Beggar-Laddie ” în mare măsură similară (Child 280) sunt singurele balade din întreaga colecție a lui Child care au un model ritmic aaab , în care toate liniile b rimează unele cu altele . . Unul dintre cercetători consideră un fel de continuare a acestei balade târzii „Jonglerul” ( Roud 7255) [4] .