Budarka (barcă)

Budarka ( budara ; din cuvântul slav "buda" - împletitură) - o barcă de transport de răchită sau de pescuit cu vele și vâsle, comună în Marea Baltică , Azov și Caspică și râurile care se varsă în ele. Construcția unor astfel de bărci a continuat până la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea.

Uneori termenul a fost aplicat la barje mari și laybs .

Constructii

De obicei, lungimea boudarka era de 5 - 7,5 metri, lățime 1,3 - 1,6, pescaj de 0,3 - 0,4 metri, capacitatea de transport de până la jumătate de tonă. Scopul principal al budarka era pescuitul cu cârlig sau plase. De regulă, astfel de bărci erau făcute prin țesut din crengi de răchită. În Cronica Ipatiev din 1175, este menționată o budarka - o pirogă de aspen ca un botnik cu o înălțime laterală de 0,13 metri și un fund de un sfert de metru gros. În viitor, o barcă cu fund plat fără chilă, cu o cambra largă a părților laterale, capete ascuțite, cu o înclinare mare a tulpinilor spre apă și o echipă pronunțată a început să fie numită budarka. Pentru a crește marja de stabilitate , câmpiile inundabile de stuf ar putea fi legate de părțile laterale din exterior . Armamentul de navigație consta dintr-un luger sau o vela sprit , care era așezată pe un catarg deplasat la prova.

Țarul rus Petru I a folosit aproximativ cincizeci de budarok pentru a asalta cetatea turcească Azov în iulie 1696 [2] [3] [4] .

Note

  1. Desene și desene de nave, 1859 , p. 24.
  2. Yu. N. Pavlyuchenko, A. A. Gundobin, G. P. Turmov. Budarka // Arhitectura navelor și a navelor. Dicționar maritim scurt. - Vladivostok : Far Eastern University Press, 1992. - P. 36. - ISBN 5-7444-0120-2 .
  3. Budarka // Dicţionar enciclopedic marin / V.V. Dmitriev. - L . : „Construcţii navale”, 1991. - T. 1. - S. 183. - 504 p. — ISBN 5-7355-0280-8 .
  4. Budarka // Cartea de referință enciclopedică marine / Ed. N. N. Isanina. - L . : „Construcţii navale”, 1987. - T. 1. - S. 96. - 512 p. — 30.000 de exemplare.

Literatură