Aubrey de Vere | |
---|---|
Aubrey de Vere | |
al 20 -lea conte de Oxford | |
7 august 1632 - 12 martie 1703 | |
Predecesor | Robert de Vere |
Succesor | titlul a revenit coroanei |
Naștere |
28 februarie 1627 |
Moarte |
12 martie 1703 (în vârstă de 76 de ani) |
Loc de înmormântare | Priora Colne din Essex |
Gen | de Vera |
Tată | Robert de Vere |
Mamă | Beatrice van Hemmend |
Soție | Ann Byning, Diana Kirk |
Copii | Diana |
Atitudine față de religie | anglicanism |
Premii | |
Tip de armată | armata britanica |
bătălii | |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Aubrey de Vere ( 28 februarie 1627 - 12 martie 1703) a fost un aristocrat englez, al 20 -lea conte de Oxford din 1632, Cavaler al Jartierei , membru al Consiliului Privat . El nu a lăsat urmași legitimi și a devenit ultimul reprezentant al unei familii antice.
Aubrey de Vere era fiul lui Robert de Vere, al 19-lea conte de Oxford , și al soției sale Beatrice van Hemmend. S-a născut în 1627, iar în 1632, după moartea tatălui său, a moștenit moșiile familiei și a luat un loc în Camera Lorzilor ca al 20-lea conte de Oxford [1] . Aubrey a fost crescut de rudele mamei sale în Friesland , până la încheierea Păcii de la Westfalia în 1648, a servit într-un regiment de infanterie engleză în serviciul olandez. Mai târziu s-a întors în Anglia. Se știe că în aprilie 1651 contele s-a certat cu Robert Sidney, locotenent-colonel al regimentului său, iar prietenii cu greu au împiedicat un duel. Regimul republican de Vere era în stare proastă: era suspectat de regalism și implicare în conspirații. În 1651, Parlamentul a confiscat proprietatea contelui, la 20 iunie 1654, de Vere a ajuns în Turn din cauza suspiciunilor de conspirație împotriva Lordului Protector , dar nu s-a prezentat în fața curții și în curând și-a primit libertatea. În septembrie 1656, se credea că contele ar putea conduce o forță regalistă în ajunul debarcării lui Carol al II-lea ; în 1657 a fost ales comandantul lor de către conspiratorii care plănuiau să ocupe Londra. La 13 august 1659, de Vere a fost arestat sub suspiciunea de implicare în revolta lui Sir George Booth, dar a fost eliberat în curând [2] .
Oxford a fost unul dintre cei șase lorzi care, împreună cu doisprezece plebei, i-au cerut lui Carol al II-lea la Haga la 3 mai 1660 să se întoarcă în Anglia (3 mai 1660). S-a întors în patria sa împreună cu regele, la 1 iunie a acelui an a devenit Cavaler al Jartierei , iar la scurt timp după aceea - Lord Locotenent al Essex și Chief Justice al pădurilor de la sud de Trent . Sir Aubrey a pretins, de asemenea, poziția de Lord Chamberlain, care fusese moștenită anterior de de Verami, dar regele i-a acordat-o contelui de Lindsey. La încoronarea lui Carol al II-lea, de Vere a purtat sabia statului, așa cum a făcut-o la încoronarea a trei monarhi care au urmat [2] .
La 29 august 1661, contele a fost numit comandant al regimentului, care în acest sens a primit numele de „Oxford Blues”. În timpul războiului cu Olanda, el a condus pregătirile pentru respingerea unui posibil inamic debarcat în Essex . Din 1669-1679 și din 1681 Sir Aubrey a făcut parte din Consiliul Privat , în 1678 a devenit locotenent-general și domn al camerei de dormit. Sub Iacob al II-lea , în ciuda dependenței financiare de coroană, contele a trecut treptat în opoziție. În 1688 l-a sprijinit pe William de Orange , care a preluat tronul în „ Revoluția Glorioasă ”. În 1690 Sir Aubrey a fost prezent la bătălia de la Boyne din Irlanda [3] [2] .
În Camera Lorzilor, contele a acționat, de regulă, în alianță cu Whigs . În 1700-1701 a fost Președintele Camerei [3] [4] . Sir Aubrey a murit la 13 martie 1703 [2] .
Sir Aubrey a fost căsătorit de două ori: cu Ann Bayning, fiica lui Paul Bayning, cu vicontele Bayning (din 1647) [5] și cu Diana Kirk, fiica lui George Kirk, din 1673. Prima căsătorie a rămas fără copii. A doua soție i-a născut contelui un fiu și trei fiice: Margareta, Henrietta, Diana. Doar Diana (decedată în 1742), soția lui Charles Beauclerk, primul duce de St Albans , a supraviețuit până la maturitate . Întrucât Sir Aubrey nu a lăsat descendenți de sex masculin, el a devenit ultimul conte de Oxford, titlu revenit coroanei după ce de Veres l-a deținut timp de mai bine de cinci secole. Al treilea fiu al Dianei, Ver Beauclerc, a primit în 1750 titlul de baron Vera în amintirea originii sale [2] .
Ver, Aubrey de, al 20-lea conte de Oxford - Strămoși | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
Site-uri tematice | |
---|---|
Dicționare și enciclopedii |
|
Genealogie și necropole | |
În cataloagele bibliografice |
|