Domna Visvisi ( greacă Δόμνα Βισβίζη ; 1783 , Enos - 1850 , Pireu ) este eroina revoluției grecești și a flotei grecești.
Domna Visvizi s-a născut în orașul tracic de est Enos în 1783. Ea provenea dintr-o familie de proprietari bogați.
În 1808 s-a căsătorit cu compatriotul său, armatorul Antonis Visvizis. Până la începutul revoluției grecești, cuplul Visvisis avea cinci copii. Antonis Visvisis a fost inițiat în organizația secretă revoluționară greacă Filiki Eteria .
Activitatea revoluționară a cuplului Visvizis a început aproape chiar la începutul revoluției, pe 5 mai 1821, când corăbiile insulei rebele Psara s-au apropiat de Enos și au asediat cetatea orașului. Cuplul și-a înarmat imediat cea mai mare navă comercială, brigantul Kalomira. Rebelii au luat cetatea. Dar au ținut orașul doar câteva zile. Ca în toate orașele și satele din Tracia de Est, aproape de capitala Imperiului Otoman, revoltele populației grecești au fost rapid înăbușite [1] . Cuplul Wiswickis și-a încărcat cei 5 copii și toate proprietățile lor transportabile pe Kalomira și au urmat flota greacă. Kalomira, înarmat cu 16 tunuri și cu un echipaj de 140 de marinari Enos, a devenit navă de război și, în același timp, casa familiei Visvisis. Nava a luat parte la bătălii navale de lângă Athos și insulele Lesvos și Samos .
În martie 1821, Emmanuel Pappas , liderul revoluției grecești în regiunile Macedoniei de Est și Centrală , a debarcat de la Kalomira în mănăstirea Esfigmen din Athos , unde Nikephoros Iviritis , hirotonit în Filiki Eteria , era egumen [2] . Totodată, pe nava Visvisis au fost livrate muniții [3] .
La 17 mai 1821, populația greacă din Halkidiki [4] s-a răzvrătit . Turcii au făcut primele încercări de a înăbuși răscoala și imediat, la 18 mai, au început o teroare sângeroasă împotriva populației grecești din orașul Salonic [5] (vezi Meletios I din Kitra ). După ce liderul militar Stamatios Kapsas a murit în timp ce încerca să elibereze Salonic , revolta din centrul Macedoniei a început să scadă [6] .
După căderea Cassandrei , stareții a 19 mănăstiri au făcut apel la starețul Esfigmen să-l extrădeze pe Pappas către turci. Pappas a fost forțat să fugă pe nava Visvisis către Insula Hydra . La jumătatea drumului, liderul revoluției grecești din Macedonia centrală, epuizat fizic și psihic, a murit în urma unui infarct la bordul vasului Kalomira și a fost înmormântat cu onoruri pe Hydra [7] .
În martie 1822, Kalomira și alte nave Visvizis, mai mici, au luat parte la debarcarea în Stilis a detașamentelor lui Dmitri Ypsilanti , Odysseus Andrutsos și Nikitaras , care și-au propus să blocheze drumul trupelor lui Dramali Pașa către Grecia Centrală.
În același timp, Visvisis a fost în centrul unei conspirații politice când politicieni din administrația interimară a Greciei Centrale, purtând marele nume „Arios Pagos” ( Areopagus ), au ajuns la bordul Kalomira. Andrutsos, care a respins cu succes atacurile celui de-al 18.000-lea corp turc din Agia Marina, a fost invitat de politicieni să urce la bordul Kalomira pentru o întâlnire. Simultan, Visvisis a fost rugat să ia parte la asasinarea sa. Visvisis nu numai că a refuzat, dar a declarat că va pedepsi pe oricine ar încerca să facă acest lucru [8] . Moartea lui Visvisis în luptă, care a urmat câteva zile mai târziu, pentru mulți istorici greci (Fotiadis, K. Papadopoulos, Spiliadis) și pentru mulți dintre contemporanii săi, în special compatrioții din Enos, este rezultatul unui grec, nu al unui turc. glonț [9] . K. Papadopoulos este sigur de acest lucru și consideră că acțiunile administrației interimare în legătură cu văduva defunctului, familia acestuia și nava sunt legate de aceste evenimente și confirmă aprecierea sa [10] .
Domna a continuat bătălia în calitate de căpitan, cu ajutorul primului ofițer Stavros, despre care în istoriografie se numește Enitis, originar din Enos. „Kalomira”, sub comanda lui Domna, a fost transferată de pe continent pe insula Eubeea , înconjurată de forțele lui Dramali Pașa, un detașament al lui Ulise.
La sfârșitul bătăliei, Domna și-a înmormântat soțul la biserica Agion Anargyron, Livada, insula Eubea.
Domna, comandând Kalomira, și-a continuat participarea la ostilități până în 1823.
În cântecele populare, Domna este menționată drept „frumoasă, voinică, primul căpitan”, „năvârșindu-se ca un vultur la turci”, drept care „marea s-a înroșit, ca fesul turcilor”:
Πουλάκι πόθεν έρχεσαι, πουλάκι γι΄ αποκρίσου
μην είδες και μην άκουσες για την κυρά Δομνίτσα την όμορφη, τη δυνατή, την αρχικαπετάνα, πούχει καράβι ατίμητο και πρώτο μεσ' στα πρώτα, καράβι γοργοτάξιδο, καράβι τιμημένο, καράβι που πολέμησε στης Ίμπρος το μπουγάζι; Και το πουλάκι στάθηκε και το πουλάκι λέει, την είδα την απάντησα σιμά στο Αγιονόρος τρεις μέρες επολέμαγε με δυο χιλιάδες Τούρκους Καράβια εδώ, καράβια εκεί, καράβια παρά πέρα και τούτη σαν τον αετό ώρμαγε και χτυπούσε δεξιά ζερβά κι ανάστροφα κι όπου βολούσε ακόμα κι άκουγες βόγγους δυνατούς και στεναγμούς μεγάλους κι άκουγες κλάματα πικρά, κατάρες στην κατάραν
κι θάλασσες κοκκίνιζαν ως φέσια των αγάδων.
Timp de 2 ani de lupte continue, finanțele familiei au fost epuizate. Nu existau bani pentru întreținerea echipajului și suportul tehnic al navei. Domna a respins ofertele solicitanților pentru Kalomira și a încercat să asigure drepturile copiilor săi asupra navei. Neavând fonduri la dispoziție, Domna a predat guvernului Kalomira lansată, ca firewall.
La 21 mai 1825, Kalomira, sub comanda căpitanului L. Mussus, a fost una dintre cele 2 nave de incendiu care au ars fregata turcească în strâmtoarea dintre Eubeea și Insula Andros . La bordul fregatei se afla, printre altele, vistieria flotei otomane. În schimbul navei, administrația, care a folosit „Kalomira” ca reședință în trecut, i-a oferit Domnei o casă abandonată, fără ferestre, cu două camere în Nafplio . Aici, în timpul ciumei, 3 dintre copiii ei mai mici au murit, din 5.
În 1825 , generalul francez Roche [11] a sosit în lupta împotriva Greciei ca trimis al Comitetului Filhelen de la Paris . La întoarcerea sa în Franța, a luat cu el 10 copii pentru a studia în Franța, în mare parte eroi de război celebri, precum Canaris , Giannitsis, Botsaris , Balaskas și alții. Printre ei se număra și fiul cel mare al lui Visvisis Dimitrios-Themistocles, care se distingea prin frumusețea naturală. La sosirea în Franța, Temistocle a devenit copilul preferat al cercurilor filelene din Paris și a primit patronajul doamnei Recamier și al ducesei Dabrendes, care și-au declarat originea greacă neconfirmată. Artista franceză Adele Tardieu a executat portretul lui Temistocle, care a fost distribuit în mii de broșuri în toată Franța, ca imagine reprezentativă a unei tinere elene [12] [13] [14] [15] Sub una dintre gravuri erau scrise cuvintele de Domna când și-a luat rămas bun de la Temistocle: „ Franța generoasă te va adopta. Probabil că voi fi mort când te întorci. Când vei crește mare, amintește-ți că trebuie să răzbuni moartea tatălui tău.” [16] [17]
Domna a rămas cu singura ei fiică și fără venituri. Cu actele pe care i le-au dat Odysseus Andrutsos , Nikitas Stamatelopoulos , Angelis Gatsos și Antimos Gazis la un moment dat , Domna a încercat să primească compensații pentru contribuția financiară a familiei la Războiul de Eliberare și o pensie. Domna nu a primit despăgubiri. După ce a primit o pensie slabă de 30 de drahme, Domna s-a mutat pe insula Syros . Dimitrios-Themistocles s-a întors în Grecia în 1832 și a fost numit atașat la Ministerul Afacerilor Externe (din 1845 până în 1876 a fost conducătorul insulei Naxos ).
Domna s-a mutat împreună cu fiica ei Mariori la Pireu , unde fiica sa căsătorit cu un ofițer de marină.
Domna Visvisi a murit la Pireu în 1850 [18]
Bustul Domnei Visvizi este instalat pe Câmpul de Marte al capitalei Greciei , alături de busturile altor eroi ai Războiului de Independență.
Nativul ei Enos, ca aproape toată Tracia de Est , a devenit teritoriul Greciei în 1919. După exodul armatei grecești din Asia Mică și la insistențele Marilor Puteri, Tracia de Est, inclusiv Enos, a fost dată fără luptă noii Republici Turce.
În turcă Enez nu există nici un monument al Domnei Visvisi. Monumentele lui Domna, Antonis și Themistocles Visvizis au fost ridicate vizavi de Enos, în orașul de graniță grecesc Alexandroupolis [19] . Al treilea gimnaziu al orașului Alexandroupolis poartă numele Domnei Visvisi.