Cimitir militar

Cimitir militar  - un cimitir destinat înmormântării soldaților și ofițerilor care au murit în serviciu.

Statutul cimitirelor militare este determinat de articolul 34 „Rămășițele morților” din Protocolul I adițional la Convenția de la Geneva din 1949 :

(1) Rămășițele persoanelor care au murit din cauze legate de ocupație, sau aflate în detenție ca urmare a ocupației sau ostilităților, precum și ale persoanelor care nu sunt cetățeni ai țării în care au murit ca urmare a ostilităților, vor fi respectate, iar Locurile de înmormântare ale tuturor acestor persoane vor fi respectate, păstrate și identificate conform prevederilor articolului 130 din Convenția a patra, cu excepția cazului în care rămășițelor acestor persoane sau locurilor lor de înmormântare li se acordă un tratament mai favorabil în conformitate cu convențiile și prezentul protocol.

2. De îndată ce împrejurările și relațiile dintre părțile adverse o permit, Înaltele Părți Contractante pe al căror teritoriu se află morminte și, eventual, alte locuri de înmormântare a rămășițelor persoanelor care au murit în urma ostilităților sau în timpul ocupației, ori în încheie, încheie acorduri în vederea: a) facilitarea accesului rudelor defunctului și reprezentanților serviciilor oficiale de evidență a mormintelor la locurile de înmormântare, precum și stabilirea măsurilor practice pentru asigurarea acestui acces; b) păstrarea și îngrijirea permanentă a acestor locuri de înmormântare; (c) facilitarea returnării rămășițelor și a efectelor personale ale defunctului în țara de origine, la cererea țării respective sau, dacă acea țară nu se opune, la cererea rudelor apropiate ale defunctului.

3. În lipsa acordurilor prevăzute la paragrafele 2 litera (b) sau 2 (c) și dacă țara de origine a defunctului nu este de acord să întrețină astfel de locuri de înmormântare pe cheltuiala sa, Înalta Parte Contractantă pe teritoriul căreia astfel de locuri de înmormântare sunt amplasate pot oferi asistență la întoarcerea rămășițelor acestor defuncți în patria lor. Atunci când o astfel de propunere nu este acceptată, Înalta Parte Contractantă, după cinci ani de la data acestei propuneri și după notificarea corespunzătoare a țării de origine a defunctului, poate lua măsurile prevăzute de propria legislație cu privire la cimitire și morminte. .

4. Înaltei Părți Contractante pe teritoriul căreia se află locurile de înmormântare menționate în prezentul articol i se va permite numai exhumarea: a) în conformitate cu paragrafele 2 litera (c) și 3; sau (b) atunci când exhumarea este necesară de cea mai mare necesitate publică, inclusiv cazuri de necesitate medicală și necesitatea unei investigații; în acest caz, Înalta Parte Contractantă va trata întotdeauna rămășițele cu respect și va notifica țara de origine a defunctului intenția sa de a deshuma, precum și detalii despre locul propus pentru reînhumare.