Întrebări de la Milinda

Întrebările lui Milinda ( pali : Milindapanha ( Milinda Pañha ) este un text budist creat în jurul anului 100 î.Hr. Este inclus în secțiunea Khuddaka nikaya a canonului pali birman .

Acest text non-canonic, care, totuși, conține un număr mare de referințe la canon - care este în esență un comentariu la canonul Pali, nu este inclus în canonul thailandez și sinhala, ci este tipărit împreună cu cărțile canonice din Birmania. ( Myanmar ). Cu excepția primei cărți, care este o expunere a întregului text, monumentul a fost creat sub forma unor conversații între regele indo-grec Milinda (Menandra I) și călugărul budist Nagasena . Milindapanha a ajuns la noi în două versiuni, o versiune Pali și o versiune chineză mult mai scurtă, care corespunde primelor două cărți ale textului Pali.

Textul menționează multe personaje istorice și are o mare importanță pentru dezvoltarea budismului. Istoricitatea personajelor din carte face posibilă presupunerea că întâlnirea a fost reală, iar cele mai vechi părți ale textului pot indica un contact cultural greco-indian [1] . Cel mai probabil, originalul nu a fost scris în pali, ci în sanscrită hibridă .

Textul Pali a fost publicat pentru prima dată în 1880 de W. Trenkner. Se bazează pe trei surse Ceylon și una siameză. În 1890-94. a fost publicată o traducere aproape completă în engleză, iar apoi o traducere parțială în germană a fost realizată de O. Schrader. Există o serie de traduceri mult mai târziu ale Întrebărilor lui Milinda în alte limbi europene, precum și în japoneză. În limba rusă, „Întrebările lui Milinda” a fost publicată în 1989 , în traducerea lui A. V. Paribka , ca parte a seriei „ Bibliotheca Buddhica ”.

Structura cărții

  1. Cartea unu. Narațiune externă
  2. Cartea a doua. Întrebări de proprietate
  3. Întrebări-sulițe
  4. întrebare de retragere
  5. Despre beneficiile jurămintelor pure
  6. Comparații [2]

După gen, prima carte se califică drept avadana , în timp ce a doua seamănă cu sutre . Restul cărților au fost scrise mai târziu și nu au influența greacă. Stilul celei de-a treia cărți, care este citat în mod repetat de comentatorii Pali ai Canonului. caracterizat prin rafinament. Din punct de vedere stilistic, ea poate fi datată în primele secole ale erei noastre. Genul poate fi numit conversații apologetic- hermeneutice . Ultimele cărți au fost create chiar mai târziu și nu sunt atât de semnificative. A patra carte este interesantă mai ales din punct de vedere artistic și nu are conținut original. Cărțile a cincea și a șasea au fost create în Sri Lanka în limba pali [3] .

Note

  1. ↑ Paribok A.V., 1989 , p. unsprezece.
  2. ↑ Paribok A.V., 1989 , p. 7.
  3. ↑ Paribok A.V., 1989 , p. 12.

Literatură

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii