Gasparini, Francesco
| Francesco Gasparini | |
|---|---|
| ital. Francesco Gasparini | |
| informatii de baza | |
| Data nașterii | 19 martie 1668 , 1661 [1] , 1665 [2] sau 1668 [3] |
| Locul nașterii | |
| Data mortii | 22 februarie 1727 , 22 martie 1727 [4] sau aprilie 1737 [3] |
| Un loc al morții | |
| Profesii | compozitor , dirijor , muzicolog , teoretician muzical , director general muzical |
| Instrumente | corp |
| genuri | operă |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Francesco Gasparini ( italian: Francesco Gasparini ; 5 martie 1668 , Camaiore lângă Lucca - 22 martie 1727 , Roma ) a fost un compozitor baroc italian .
Viața și munca
F. Gasparini a fost al doilea dintre cei cinci copii ai lui Nicolao Gasparini și Elisabetta Belfiore. Se știu puține despre copilăria sa și despre educația muzicală timpurie. Se presupune că s-a antrenat la Roma cu Bernardo Pasquini și Arcangelo Corelli . Din 1682, F. Gasparini a slujit ca organist în biserica romană Madonna del Monti. În 1684, a fost invitat ca cântăreț la Bologna, la Academia Filarmonică, iar din 1685 lucrează acolo ca compozitor. Prima operă pe care a scris-o, Olimpia vendicata , a fost reprezentată în 1686 la Livorno. În total, F. Gasparini este autorul a 61 de opere. Cea mai reușită este opera sa Ambleto (și Amleto ) - prima variație muzicală pe tema Hamlet , bazată, însă, nu pe piesa lui Shakespeare.
În 1701, F. Gasparini s-a mutat la Veneția, unde a luat locul de director de orchestra în Ospedale della Pieta . Aici, până în 1713, a pus în scenă 24 dintre piesele sale muzicale, inclusiv la Teatrul Tron ( Teatrul Tron ). În 1716, F. Gasparini s-a întors la Roma, unde a lucrat la ordinul marchizului Francesco Maria Ruspoli, atât ca dirijor, cât și ca compozitor. În anii 1718-1724, Gasparini s-a angajat aproape exclusiv în operă, lucrările sale fiind puse în scenă în toate marile teatre muzicale din Italia - inclusiv Roma și Torino. La sfârșitul vieții sale, în 1725-1727, F. Gasparini a slujit ca director de trupă la biserica San Giovanni in Laterano din Roma.
F. Gasparini era cunoscut și ca profesor de muzică și teoretician. Printre elevii săi se remarcă Domenico Scarlatti , Giovanni Porta și Benedetto Marcello . În 1708, a publicat la Veneția o lucrare teoretică despre școala de bas, care a fost retipărită până în 1839.
Opere
- Olimpia vendicata (drama per musica, 1686, Livorno)
- Roderico (dramă per muzică, libretul lui GB Bottalino, 1686, Livorno)
- Bellerofonte (dramă per musica, libretul lui GM Conti, Roma, 1690)
- Amor vince lo sdegno ovvero L'Olimpia placata (dramă per musica, libretul lui Aurelio Aureli, 1692, Roma)
- La costanza nell'Amor Divino (dramă sacro per musica, libretul lui Pietro Ottoboni, 1695, Roma)
- Totila in Roma (drama per musica, libretul lui Matteo Noris, 1696, Palermo)
- Aiace (dramă per muzică, libretul lui Pietro d'Averara, 1697, Napoli)
- Gerone tiranno di Siracusa (dramă per musica, libretul lui Aurelio Aureli, 1700, Genova)
- Tiberio imperatore d'Oriente (dramă per muzică, libretul lui GD Pallavicini, 1702, Venezia)
- Gli imenei stabiliti dal caso (dramă per musica, libretul lui Francesco Silvani, 1702, Venezia)
- Il più fedel tra i vassalli (dramă per muzică, libretul lui Francesco Silvani, 1703, Venezia)
- Il miglior d'ogni amore per il peggiore d'ogni odio (dramă per musica, libretul lui Francesco Silvani, 1703, Venezia)
- La fede tradita e vendicata (dramă per musica, libretul lui Francesco Silvani, 1704, Venezia)
- La maschera levata al vizio (dramă per musica, libretul lui Francesco Silvani, 1704, Venezia)
- La fredegonda (dramă per musica, libretul lui Francesco Silvani, 1704, Venezia)
- Il principato custodito alla frode (dramă per muzică, libretul lui Francesco Silvani, 1705, Venezia)
- Alarico ovvero L'ingratitudine ospitata (dramma per musica, libreto di Francesco Silvani, in collaborazione con Tomaso Albinoni, 1705, Palermo)
- Antioco (dramă per musica, libretul lui Apostolo Zeno și Pietro Pariati, 1705, Venezia)
- Ambleto (dramă per musica, libretul lui Apostolo Zeno și Pietro Pariati, 1706, Venezia)
- Statira (dramă per musica, libretul lui Apostolo Zeno și Pietro Pariati, 1706, Venezia)
- Taican re della Cina (tragedia, libretul lui Urbano Rizzi, 1707, Venezia)
- Anfitrione (tragicomedia con prologo, libretul lui Apostolo Zeno și Pietro Pariati, 1707, Venezia)
- L'amor generoso (dramă per musica, libretul lui Apostolo Zeno, 1707, Venezia)
- Flavio Anicio Olibrio (dramă per muzică, libretul lui Apostolo Zeno și Pietro Pariati, 1708, Venezia)
- Engelberta (dramă per musica, libretul lui Apostolo Zeno și Pietro Pariati, 1709, Venezia)
- Alcide ovvero L'eroico amore (La violenza d'amore) (opera tragicomica, libretul lui M. Gasparini, 1709, Bergamo)
- La principessa fedele (drama per musica, libretul lui Agostino Piovene, 1709, Venezia)
- L'oracolo del fato (compoziție per musica da camera, libretul lui Pietro Pariati, 1709, Viena)
- Sesostri, re d'Egitto (drama per musica, libretul lui Pietro Pariati, 1710, Venezia)
- La ninfa Apollo (scherzo scenico pastorale, libretul lui Francesco de Lemene, în colaborare cu Antonio Lotti, 1710, Venezia)
- L'amor tirannico (dramă per musica, libretul lui Domenico Lalli, 1710, Venezia)
- Tamerlano (tragedia, libretul lui Agostino Piovene, da Jacques Pradon, 1711, Venezia)
- Costantino (dramă per muzică, libretul lui Apostolo Zeno și Pietro Pariati, 1711, Venezia)
- Nerope (dramă per musica, libretul lui Apostolo Zeno, 1712, Venezia)
- Eraclio (dramă per muzică, libretul lui Pietro Antonio Bernadoni, în colaborare cu Carlo Francesco Pollarolo, 1712, Roma)
- Il comando non inteso ed ubbidito (dramă per muzică, libretul Francesco Silvani, 1713, Milano)
- L'amore politico e generoso della regina Ermengarada (dramă per muzică, în colaborare cu Giovanni Maria Capelli, 1713, Mantova)
- Lucio Papirio (dramă per musica, libretul lui Antonio Salvi, 1714, Roma)
- Eumene (dramă per musica, libretul lui Apostolo Zeno, 1714, Reggio Emilia)
- Amor vince l'odio ovvero Timocrate (dramă per muzică, libretul lui Antonio Salvi, 1715, Firenze)
- Il tartaro nella Cina (dramă per musica, libretul lui Antonio Salvi, 1715, Reggio Emilia)
- Ciro (dramă per musica, libretul lui Matteo Noris, 1716, Roma)
- Vincislao (dramă per musica, libretul lui Apostolo Zeno, 1716, Roma)
- Il gran Cid (drama per musica, libretul lui J. Alborghetti e N. Serino, 1717, Napoli)
- Intermezzi in derisione della setta maomettana (dramă per musica, libretul lui Girolamo Gigli, 1717, Roma)
- Pirro (dramă per musica, libretul lui Apostolo Zeno, 1717, Roma)
- Il trace in catena (drama per musica, libretul lui Antonio Salvi, 1717, Roma)
- Democrito (dramă per musica, 1718, Torino)
- Nana francese e Armena (Mirena e Floro) (intermezzo, 1718, Dresda)
- Astinatte (dramă per musica, libretul lui Antonio Salvi, 1719, Roma)
- Lucio Vero (dramă per musica, libretul lui Apostolo Zeno, 1719, Roma)
- Tigranes (dramă per muzică, în colaborare cu Francesco Bartolomeo Conti, Giuseppe Maria Orlandini și Antonio Vivaldi, 1719, Amburgo)
- Amore e maestà (dramă per musica, libretul lui Antonio Salvi, 1720, Roma)
- Faramondo (dramă per musica, da Apostolo Zeno, 1720, Roma)
- La pace fra Seleuco e Tolomeo (drama per musica, libretul lui Adriano Morselli, revisionato di A. Trabucco, 1720, Milano)
- L'avaro (intermezzo, libretul lui Antonio Salvi, 1720, Firenze)
- Nino (dramă per musica, libretul lui Ippolito Zanelli, 1720, Reggio Emilia)
- Dorinda (favola pastorale, libret di Benedetto Marcello, 1723, Roma)
- Silvia (drama pastorale, libretul lui Enrico Bissari, 1723, Foligno)
- Gli equivoci d'amore e d'innocenza (dramă per muzică, libretul lui Antonio Salvi, 1723, Venezia)
- Tigresa (favola pastorale con intermezzi, 1724, Roma)
Adăugiri
- Biografie și bibliografie (engleză)
Note
- ↑ Biblioteca Națională Germană , Biblioteca de stat din Berlin , Biblioteca de stat bavareza , Înregistrarea Bibliotecii Naționale din Austria #119011778 // Controlul general de reglementare (GND) - 2012-2016.
- ↑ M. P. Gasparini, Francesco // Dicţionar Enciclopedic - Sankt Petersburg. : Brockhaus - Efron , 1892. - T. VIII. - S. 166.
- ↑ 1 2 3 Riemann G. Gasparini // Dicţionar muzical : Traducere din ediţia a V-a germană / ed. Yu. D. Engel , trad. B. P. Yurgenson - M . : Editura muzicală a lui P. I. Yurgenson , 1901. - T. 1. - S. 301.
- ↑ Bibliothèque nationale de France identificator BNF (fr.) : Open Data Platform - 2011.
Link -uri
- Gasparini. Librete complete ale operelor în copie din arhiva rusă din 1 iulie 2012 la Wayback Machine
 Site-uri tematice | ||||
|---|---|---|---|---|
| Dicționare și enciclopedii |
| |||
| ||||