Valerie Clement Octave Grear | |
---|---|
fr. Octave Greard | |
Data nașterii | 18 aprilie 1828 |
Locul nașterii | Vir |
Data mortii | 25 aprilie 1904 (76 de ani) |
Un loc al morții | |
Cetățenie | Franţa |
Ocupaţie | profesor |
Limba lucrărilor | limba franceza |
Premii | |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Valerie Clement Octave Grear (1828-1904) - scriitoare și profesoară franceză; membru al Academiei Franceze .
Valerie Clément Octave Grear a absolvit o școală normală ; a fost profesor de literatură și retorică.
În 1865, Grear, numit inspector al cartierului de învățământ parizian, i s-a încredințat conducerea școlilor elementare ale orașului, iar în 1872 i s-a încredințat cea mai înaltă conducere a învățământului primar din Ministerul Învățământului Public.
În 1874, Academia de Științe Morale și Politice i-a acordat un premiu „ca persoana care a contribuit cel mai mult prin eforturile sale la răspândirea învățământului elementar”. Trei ani mai târziu, la un congres al reprezentanților afacerilor școlare, ministrul Educației Publice, Jules Ferry , l-a numit pe Grear „primul profesor al Franței”.
În 1879 a fost pus la conducerea districtului de învățământ parizian; energia și priceperea sa datorează foarte mult dezvoltării pe scară largă a școlii în Franța, atât în domeniul primar, cât și în cel al învățământului secundar și superior.
În 1886, Valéry Clément Octave Gréart a fost ales membru al Academiei Franceze .
Compoziții: „De la Morale de Plutarque” (ed. a V-a 1892); „L'Enseignement secondaire des filles” (1883); „L'Education des femmes par les femmes” (ed. a III-a, 1890), „Edmond Scherer” (1891); Lettres d'Héloise et Abélard (ed. a II-a, 1875); „Précis de littérature” (ed. a IX-a, 1887).
Grear a publicat şi o serie de materiale valoroase despre istoria educaţiei în Franţa: „La législation de l'instruction primaire” (ed. a II-a, 1889); „Rapports sur l'enseignement primaire à Paris et dans le département de la Seine” (ed. a III-a, 1879); „Education et instruction, embrassant renseignement primaire, secondaire et supérieur” (ed. a II-a, 1889).