Zilele ( în arabă الأيام , „al-Ayyam”) este un roman autobiografic al scriitorului egiptean Taha Hussein .
Povestea „Zilele” a fost publicată în părți în 1929, 1939, 1972.
Povestea „Zilele” a fost prima operă de artă majoră a lui Tah Hussein. Ea a glorificat imediat numele scriitorului, făcându-l celebru în afara Orientului arab [1] .
Deja prima parte a trilogiei a fost tradusă în engleză, franceză, ebraică, germană, chineză și rusă.
Prima carte a trilogiei autobiografice „Zilele” a fost publicată tocmai la timp pentru a 40 de ani de naștere a autorului - în 1929.
Autorul povestește despre perioada în care a predat în Kuttab, un mic oraș de pe malul Nilului . El descrie în detalii de zi cu zi o viață impregnată de spiritul islamismului , o formă particulară de religie populară care are puține în comun cu islamul oficial. Această viață are o mare semnificație socială. Păstrând arta narațiunii, autorul dezvăluie toate forțele care luptă într-un orășel, creșterea tuturor acelor contradicții care vor zgudui mai târziu nu doar un orășel, ci întreaga țară [1] .
În cea de-a doua parte a Zilelor, scriitorul prezintă lumea în curs de stingere a învățării scolastice medievale, atrăgând cititorilor, uneori cu umor blând, alteori cu ironie caustică, imaginile gardienilor săi vii - șeicii din al-Azhar . În același timp, Taha Hussein vorbește despre eliberarea constantă a minților tinere de dogmele moarte sub influența ideilor reformatorilor islamici și a literaturii și jurnalismului egiptean avansat [1] .
A treia parte a poveștii autobiografice „Zilele” a fost publicată în 1972, cu un an înainte de moartea lui Tah Hussein, și a devenit ultima sa carte.
Conține amintiri despre viața autorului în al-Azhar și în Cartierul Latin din Paris , amintiri despre modul în care a studiat franceza, despre întâlnirea cu viitoarea sa soție, Suzanne Bresso [2] .
Sunt descrise grandioasele evenimente militare și revoluționare care au avut loc în lume la începutul secolului, sunt prezentate portrete ale oamenilor de știință și oameni de stat egipteni, orientaliști și șeici europeni celebri din al-Azhar. Cu ironie subtilă sunt prezentate scenele întâlnirilor autorului cu conducătorii încoronați ai Egiptului și cu demnitarii curții sultanului [1] .