Evpraksia Fedorovna (Eupraksia [1] ) (d. 15 septembrie 1348?) - fiica prințului Smolensk (Dorogobuzh-Vyazma) Fyodor Svyatoslavich (Sesvyaslavich), a doua soție a Marelui Duce al Moscovei Semyon , care Ivanmovici este mândru , divorțat din motive necunoscute.
După ce a rămas văduv în martie 1345 (6853), prințul Simeon în vară [3] [2] a încheiat o nouă căsătorie cu Evpraksia, fiica unui mic prinț dependent, care a primit orașul Volok de la ginerele său. ca patrimoniu.
În iarna lui 6854 (adică în decembrie 1346 - februarie 1347 [3] [4] ), fiind în această a doua căsătorie pentru el însuși timp de aproximativ un an și jumătate, prințul a divorțat de Evpraksia și deja în primăvara lui 1347, doar câteva luni mai târziu, s-a căsătorit cu Maria Tverskaya , fiica lui Alexandru Mihailovici, care a murit în Hoardă, o rivală de multă vreme a Moscovei [5] .
Fosta soție a fost trimisă de Marele Duce la tatăl său în Volok (acum Vyshny Volochek ) [6] .
Poate că acest „divorț” a fost cauza conflictului dintre principe și mitropolitul Teognost , care a avut loc în această perioadă [7] . A. V. Lavrentiev numește această dizolvare a căsătoriei „un incident extraordinar din toate punctele de vedere” [7] (de obicei, prinții și țarii exilau soții inacceptabile la o mănăstire, iar divorțul bisericesc a fost efectuat din acest motiv; care au fost motivele formale pentru dizolvarea acestei căsătorii de către Biserică este necunoscută; acest exemplu este extraordinar). A treia căsătorie a lui Simeon cel Mândru, în ciuda faptului că a doua sa soție a rămas în lume, putea fi percepută ca adulter [3] . Se știe că Simeon s-a căsătorit a treia oară, „ascunzându-l pe mitropolit” – în taină de Teognost, iar acesta l-a excomunicat o vreme de la împărtășire, iar mai târziu domnitorul și mitropolitul au trimis după binecuvântare Patriarhului Constantinopolului [3] [5] [8] .
Trimiterea ei înapoi la tatăl ei este explicată după cum urmează:
„Și au răsfățat-o pe Marea Ducesă la nuntă: se va culca cu Marele Duce și i se va părea moartă” [9] .
Pentru prima dată această explicație apare destul de târziu, un secol și jumătate mai târziu, în genealogia picturii prinților Fominski, cuprinsă în lista cărților genealogice Rumyantsev I. [3] Mai târziu, această poveste a fost inclusă în alte cărți genealogice, inclusiv în Genealogia Suverană și Cartea de catifea , Cronica Învierii, Cronograful Chertkovsky [3] .
V. A. Kuchkin consideră că cuvântul „om mort” este un eufemism pentru a indica răceala Marii Ducese Evpraksia Feodorovna în patul conjugal ( anaphradisia ) [10] [11] . A. V. Kuzmin consideră că mențiunea prejudiciului la nuntă nu are legătură cu evenimente reale și explică divorțul în sine ca „o schimbare a situației politice externe din Rusia” [12] . A. V. Lavrentiev sugerează, de asemenea, că „omul mort” poate însemna frigiditatea proaspătului căsătorit, el subliniază însă că, potrivit legii bisericești, acesta nu poate fi motivul desfacerii căsătoriei [7] . A. N. Abukov o numește „celebra bârfă a curții despre problemele psihosexuale ale Marelui Duce cu Eupraxia” [5] .
Oleg Khoruzhenko, examinând separat istoria acestei căsătorii, indică faptul că legenda daunelor la nuntă „se întoarce la legenda genealogică despre originea prinților Fominsky de la marea ducesă divorțată Evpraksia Feodorovna. Se presupune că legenda a apărut printre Karpovi , care au concurat cu Fominsky pentru vechimea tribală și, în prima sa versiune, corespundea exact omologilor folclor. Legenda a fost descrisă pentru prima dată în arborele genealogic al familiei Karpov, care datează din primul deceniu al secolului al XVI-lea. Deja aici conținea un text distorsionat, după presupunerea autorului” [3] . Legenda corupției care a apărut printre Karpov și inclusă în arborele genealogic, compilată sub supravegherea lor, ar fi trebuit să-i discrediteze pe Travins - reprezentanți ai ramurii mai vechi a descendenților prinților Fominsky: adică, Travinii nu puteau fi mândri de vechimea lor, din moment ce provin dintr-o prințesă divorțată, atunci sunt adultere [3] .
Potrivit lui Khoruzhenko, legenda a fost denaturată din cauza unei interpretări greșite a cuvântului, iar în prima versiune, soțul nu a văzut un „om mort”, ci, conform analogilor folclor, un „urs”. versiunea B.V.3 conform cu sistematizarea comploturilor de către N.K. Kozlova și A.S. Stepakhina: Vrăjitoarea „răfăță” tânăra, iar după nuntă începe să pară soțului ei noaptea un urs ” [3] .
Mai târziu, conform cărților genealogice [3] , tatăl ei a căsătorit-o cu prințul Fominsky Fyodor Konstantinovici Krasny , iar Semyon cel Mândru însuși a fost cel care „a ordonat-o să se căsătorească” [7] .
Într-o nouă căsătorie, ea a avut patru fii: Mihail Kryuk, Ivan Sobaka , Boris Vepr, Ivan Uda (vezi prinții Fominsky ). A. V. Lavrentiev scrie că, se pare, divorțul a mers fără dezacorduri serioase - fiii fostei prințese au servit prinților Moscovei, soțul ei a murit la Moscova (în 1387) [7] .
M. D. Khmyrov a subliniat [13] că „unele știri adaugă că ea [Evpraksia], după ce l-a născut pe soțul ei, Prinț. Fominsky patru fii, a murit la 15 septembrie 1348, dar unde a fost îngropat trupul ei nu este indicat. Khoruzhenko clarifică faptul că cărțile genealogice povestesc despre prezența a patru fii ai Evpraksiei din a doua căsătorie, „dar data dată de autor sugerează că Evpraksia a dobândit această mulțime de urmași în cel mult un an și jumătate. Din păcate, Hmyrov nu a numit sursa datelor sale.” [3] Hhoruzhenko, ca una dintre versiunile potențiale, sugerează că povestea noii ei căsătorii și a urmașilor este legendară, inventată de genealogiști și, de fapt, ea ar putea fi pur și simplu trimisă la mănăstire, ca și alte soții princiare „divorțate” [3] ] .
Ea a murit, probabil din cauza unei ciume la Moscova, la 15 septembrie 1348.