Legea mamii

Principiile de organizare a sistemului public și privat de radio și televiziune
ital.  Disciplina del sistem radiotelevisivo public și privat
Vedere Lege
Număr 223
Adopţie 6 august 1990
Intrare in forta 24 august 1990

Legea Mammi ( italiană  Legge Mammì ) este legea Republicii Italiene din 6 august 1990 nr. 223 „Principii pentru organizarea unui sistem public și privat de radio și televiziune” ( Disciplina del sistema radiotelevisivo pubblico e privato ). Numit după principalul dezvoltator, ministrul poștelor și telecomunicațiilor din al șaselea guvern al lui Andreotti , Oscar Mammi .

Istorie

La 13 iulie 1988, Curtea Constituțională italiană a recunoscut ca fiind contrare Constituției al 2-lea și anumite paragrafe ale articolului 4 din decretul guvernului italian din 6 decembrie 1984 nr. 807, care reglementează emisiunile de radio și televiziune (la 4 februarie 1984). , 1985, parlamentul a dat acestui decret putere de lege) [1] [2] .

În temeiul deciziei Curții Constituționale și a Directivei CEE nr. 89/552/CEE din 3 octombrie 1989 privind concurența în domeniul telecomunicațiilor [3] , la 6 august 1990, Parlamentul italian a adoptat Legea nr. Disciplina del sistema radiotelevisivo pubblico e privato ) [4] .

Bazele

Articolul 1 din Legea Mammi prevedea că distribuția de programe de televiziune și radio este un domeniu de activitate de o importanță capitală (articol abrogat prin Legea nr. 112 din 3 mai 2004). Articolul 2 formulat ca principii fundamentale ale televiziunii și radiodifuziunii pluralismul, obiectivitatea, completitudinea și imparțialitatea informațiilor, deschiderea către diferite opinii, precum și tendințele politice, sociale, culturale și religioase, respectul libertății și drepturilor garantate de Constituție (acest articol , precum și articolul 3 abrogat prin Decretul nr. 177 din 31 iulie 2005). Artă. 3 a fost dedicat principiilor de distribuție a frecvenței între radiodifuzori: întregul teritoriu al țării este împărțit în zone de difuzare, 70% din frecvențe au fost recepționate de posturile locale. Articolul 7 reglementa înființarea de către consiliile regionale a Comitetelor pentru serviciile de radio și televiziune. Artă. 8 au stabilit restricții privind volumul de publicitate: 18% din timp pe oră pentru radiodifuzorii naționali, 20% pentru radiodifuzorii locali și 5% pentru radiodifuzorii din alte țări ale Comunității Europene, atât naționali, cât și locali (articolul a fost abrogat prin Decretul nr. 177 din 31 iulie 2005). Articolul 10 stabilea că pe canalele locale, agenții de publicitate trebuie să fie și exclusiv locali, iar pe canalele naționale - naționale (articolele 9 până la 15 au fost ulterior abrogate). Articolul 16 face distincția între radiodifuzorii comerciali și paneuropeni, limitându-i pe cei din urmă exclusiv la subiecte culturale, etnice, politice și religioase [5] [6] .

Note

  1. ↑ Memmo D. Reglementarea audiovizualului: intrarea pe piață și acordarea de licențe. Regolamentazione dell'attività radiotelevisiva: accesso al mercato e sistema di licenze . - Giuffrè Editore, 2006. - P. 173-174.
  2. ↑ Disposizioni urgenti in materia di trasmissioni radiotelevisive  (italiană) . DECRETO-LEGGE 6 decembrie 1984, n. 807 . Normattiva.it (6 decembrie 1984). Consultat la 14 februarie 2015. Arhivat din original pe 24 februarie 2015.
  3. ↑ Dreptul CE al concurenței și al telecomunicațiilor / Christian Koenig, Andreas Bartosch, Jens-Daniel Braun. - Kluwer Law International, 2002. - P. 755-757. Copie arhivată (link indisponibil) . Consultat la 13 septembrie 2019. Arhivat din original la 10 aprilie 2016. 
  4. ↑ Disciplina del sistema radiotelevisivo pubblico e privato  (italiană) . Legge 6 în urmă 1990, nr. 223 . Camera dei deputati (6 august 1990). Data accesului: 14 februarie 2015. Arhivat din original pe 23 septembrie 2015.
  5. ↑ Gola G. Tra pubblico e privato: breve storia della radio in Italia . - Effata Editrice IT, 2003. - P. 123-124.
  6. ↑ Disciplina del sistema radiotelevisivo pubblico e privato.  (italiană) . LEGGE 6 august 1990, n. 223 . Normattiva.it (6 august 1990). Data accesului: 15 februarie 2015. Arhivat din original pe 24 februarie 2015.

Link -uri