Portofoliul de garanții

Portofoliul de garanții este un ansamblu gestionat de drepturi de prioritate de creanță ale creditorului gajist față de subiectul (subiecții) gajului [1] , transferat de către debitorul gajist pentru a garanta obligații față de creditor în vederea satisfacerii creanțelor acestuia față de debitor (împrumutat), operațiunea cu care este (e) contabilizat(e) și produs(e) în formă digitală la o garanție și altă valoare care se modifică în conformitate cu legile pieței [2] .

Tipuri de portofoliu de garanții

Portofoliul de garanții poate fi diferențiat în funcție de amploare, ele distingându-se prin:

• Portofoliu de garanții în baza unui contract de împrumut;
• Portofoliu de garanții pentru limita/sublimita de finanțare a unui grup de companii;
• Portofoliul de garanții al unui subiect separat al sectorului bancar (bancă sau sucursală);
• Portofoliul de garanții din sectorul bancar.

Etapele formării și gestionării portofoliului de garanții [3]

1. Primirea de către banca a unei cereri de evaluare a garanțiilor; selectarea subiectului gajului și a specialiștilor în evaluarea acestuia, colectarea și analiza documentelor necesare.

2. Evaluarea, inclusiv determinarea valorii de piață a garanției, a lichidității, a valorii juste și a garanției, a garanției furnizate, formarea unei opinii.

3. Analiza riscurilor colaterale și dezvoltarea măsurilor de minimizare a acestora.

4. Pregătirea și executarea unui contract de gaj.

5. Monitorizarea disponibilității, stării și valorii garanțiilor.

6. Înlăturarea sarcinii (după rambursarea împrumutului) sau vânzarea garanției (dacă împrumutul nu este rambursat).

Monitorizarea portofoliului de garanții constă în trei etape [4]

1) pregătirile pentru monitorizare (formarea unei comisii);

2) procesul de monitorizare (inspecția vizuală, care presupune verificarea prezenței proprietății, a stării fizice a acesteia);

3) înregistrarea rezultatelor monitorizării (formarea unui raport de monitorizare).

Structura portofoliului de garanții

Băncile acceptă drept garanții:

• imobiliare (cladiri, structuri, spatii, terenuri, drepturi de inchiriere etc.);
• echipamente (industriale, comerciale etc.);
• mijloace tehnice si transport;
• stocuri de produse finite, materii prime și materiale;
• obligații ale băncii (facturi și obligațiuni);
• titluri de valoare, acțiuni, acțiuni la capitalul autorizat etc.

Aceste elemente colaterale (drepturile de a le revendica) formează în totalitate un portofoliu de garanții.

Note

1. ↑ Cod civil al Federației Ruse Articolul 336. Subiectul gajului . Preluat la 31 august 2019. Arhivat din original la 26 septembrie 2018. (nedefinit)
2. ↑ Filiala Ural a Academiei Ruse de Științe, Ekaterinburg 620026, Federația Rusă, AA Tischenko. Percepția termenului „Portofoliul de garanții”: Aspect modern  // Financial Journal. - 2019. - Emisiune. 4 . — S. 116–129 . - doi : 10.31107/2075-1990-2019-4-116-129 . Arhivat din original pe 31 august 2019.
3. ↑ Melnikova Natalya Alekseevna, Radkovskaya Nadezhda Petrovna. Formarea și gestionarea portofoliului de garanții al unei bănci comerciale  // Managementul sistemelor economice: jurnal științific electronic. - 2011. - Emisiune. 36 . Arhivat din original pe 31 august 2019.
4. ↑ A.S. Sergheev. Organizarea evaluării și monitorizării valorii garanțiilor: minimizarea riscului . — 2014.