| Episcopul Iacob | ||
|---|---|---|
| Episcopul Iacov | ||
|
||
| 14 martie 1924 - 31 decembrie 1931 | ||
| Predecesor | liceul Theophilus (Mihailescu). | |
| Succesor | Niphon (către Krivyanu) | |
|
||
| 29 martie 1923 - 14 martie 1924 | ||
| Predecesor | Niphon (Niculescu) | |
| Succesor | Cezareea (Paunescu) | |
|
||
| 24 iunie 1918 - 29 martie 1923 | ||
| Numele la naștere | Ioana Antonovici | |
| Numele original la naștere | Ioan Antonovici | |
| Naștere |
18 noiembrie 1856
|
|
| Moarte |
31 decembrie 1931 (75 de ani) |
|
Episcopul Iacov ( Rom. Episcopul Iacov , în lume Yoan Antonovich , rum. Ioan Antonovici ; 18 noiembrie 1856, Simișloara , județul Tutova - 31 decembrie 1931, Khuși) - Episcop al Bisericii Ortodoxe Române , Episcop de Khush . Autor a numeroase lucrări despre istoria pământului său natal [1] . A fost ales membru al Societății Istorice Române (1901), membru al Societății Geografice Române, membru al Comisiei pentru Monumentele Istorice a județului Tutov (1914), membru al Societății Internaționale de Cercetări Istorice și Sociologice din Paris. şi membru de onoare al Academiei Române (7 iunie 1919). Cărturarul Nicolae Iorga l-a considerat „ultimul dintre episcopii cărturarilor și patrioților moldoveni care calcă pe urmele lui Melchisedec Ştefănescu” [2] .
S-a născut la 18 noiembrie 1856 în familia unui cântăreț bisericesc din satul Similișoara Bogdanei (comuna Bogdana, județul Tutova) [1] .
Din cauza bolii, studiile sale în clasa I de școală primară s-au întins între anii 1865-1868 la Bogdan și Kitsok . În 1869-1872 a terminat restul claselor școlare la școala publică nr. 1 la Biserica Introducerii din Byrlad . Și-a continuat studiile, cu multe dificultăți financiare, la Seminarul Teologic Khush (1872-1876), iar apoi la Seminarul Teologic Veniamin Costakis din Iași (1876-1879) [3] .
Revenit la Byrlad, a lucrat ca profesor (1879-1880). S-a căsătorit în 1880 cu șase copii care au devenit profesori, maeștri sau artiști. După căsătorie, la 25 septembrie 1880, a fost hirotonit diacon, iar la 26 iulie 1881, preot [4] . A slujit în biserica Sf. Ilie din Byrlad [3] .
În 1885 a intrat la facultatea de teologie din București, de la care a absolvit în 1892 cu o teză. Apoi a devenit paroh în biserica Sf. Ilie din Birlad și a slujit acolo până în 1918. Datorită calităților sale spirituale și misionare, a îndeplinit și alte funcții: protopop Tutovs (1900-1902), membru (1897-1900) și președinte (1906-1909) al consistoriului eparhiei Khush, apoi membru al Consistoriului Suprem. (1909-1918). A predat în perioada 1881-1918 (cu excepția anului universitar la București) ca profesor de religie și filozofie în diferite școli: o școală normală, un liceu. G. Rosca Codreanu, liceu de fete. Nicolae Rosca Codreanu, unde a fost si regizor [3] .
Devenit văduv, a fost ales episcop vicar al diecezei de Khush cu titlul de „Byrladsky”. La 21 iunie 1918 a fost tuns calugar la Manastirea Chetetsui din Iasi, primind numele Iacov. La 24 iunie 1918 a avut loc sfințirea sa episcopală. De la 1 noiembrie 1921 a slujit la Iași ca episcop-vicar al Mitropoliei Moldovei, fiind totodată rector al bisericii Sf. Spiridon din Iași [4] .
La 29 martie 1923 a fost ales episcop al Dunării de Jos cu reşedinţa la Galaţi . La 31 martie 1923 a fost înscăunat în prezența Regelui Ferdinand I al României [5] .
La 31 decembrie 1923, episcopul Nikodim (Munteanu) de Khush se retrage și devine rector al Mănăstirii Neamț . La 19 martie 1924, episcopul Jacob a fost ales în scaunul vacant și a rămas episcopul conducător al acestuia până la moartea sa. În perioada administrației sale a eparhiei, 12 parohii din Mitropolia Basarabiei au fost anexate eparhiei .
Printre cele mai semnificative realizări ale sale din perioada conducerii eparhiei: repararea clădirilor administrației diecezane, Seminarul Teologic Khush în sediul episcopului; crearea unui muzeu arheologic și religios; reorganizarea „Buletinului Eparhiei Hușilor” (Buletinului Eparhiei Hușilor), a pus bazele „Ligii Culturale” din Khushi, fiind ales președinte de onoare al acesteia. Sub patronajul său, la 10 ianuarie 1926, la Khushi au avut loc mari sărbători, dedicate punerii pietrei de temelie pentru seminarul teologic, școala normală de băieți și noua clădire a Liceului de fete Elena Doamna.
A publicat numeroase volume de studii și documente istorice cu caracter de istorie locală, printre care colecția „Documente bârlădene” (Byrladsky), precum și zeci de articole în periodice ale vremii. A fost distins cu o medalie de aur și un însemn al unui angajat al expoziției aniversare din 1906 (cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a Prințului Charles), precum și Premiul Academiei Române (1906, 1911, 1912).
Episcopul Iacob a murit la 31 decembrie 1931 în orașul Khushi și a fost înmormântat la altarul catedralei din Khushi [3] .