Limba cumbriană

Limba cumbriană ( engleză  Cumbriс ) este o limbă celtică moartă din subgrupul britonic , comună în trecut în nord-vestul Angliei și probabil în sudul Scoției , înainte ca populația britanică să fie complet asimilată de către nou-veniții anglo-saxoni și Goidels . Aproape că nu există monumente ale limbii cumbriene, cu excepția toponimelor, a unor toponime personale și a trei cuvinte în textul latin al legilor datând din secolul al XI-lea.

Înainte de sosirea anglo-saxonilor în Marea Britanie , britanicii locuiau cea mai mare parte a insulei, în special în sudul actual al Scoției și nord-vestul Angliei . Mai târziu au fost sub presiunea sașilor în est și a irlandezilor în nord-vest. În 616 , după bătălia de la Chester, Northumbria a preluat în cele din urmă stăpânirea actualelor Lancashire și Cheshire , tăindu-i astfel pe britanicii din Țara Galilor de la triburile lor nordice. Până în acel moment, Țara Galilor și așa-numitul „ Nordul antic ” ( zidul.  Yr Hen Ogledd ) constituiau o unitate politică și culturală, în nord au fost create poeziile lui Aneirin și Taliesin , păstrate în registrul galez ( datarea din secolul al VI-lea este de obicei acceptată ). Pentru această perioadă, nu se obișnuiește să se vorbească despre limba cumbriană: acest nume înseamnă de obicei limba unui timp ceva mai târziu, după separarea Cumbriei de Țara Galilor.

Datele toponimice arată că cumbriana era foarte apropiată de limbile britanice contemporane, în special de galeza : cf. toponim Pensax , literalmente „capul (m. b. stâncă) sașului”, zid.  Pen (y) Sais ). Numele Cumbria în sine este cumbrian și derivă din același briton * kom-brogi „compatrioți” ca și numele de sine al galezilor : Cymry .

În documentul cunoscut sub numele de Leges inter Brettos et Scottos , „Legile mediului înconjurător al britanicilor și scoțieni”, întocmit sub David I , apar trei termeni juridici cumbrieni care au corespondențe exacte în dreptul galez medieval : galnys (cf. galanas , o răscumpărare care trebuia plătită familiei ucigașului rudelor ucișilor), mercheta ( merch , merket , preț de mireasă) și kelkyn ( cylch , guesting , literalmente „cerc”).

În nordul Angliei sunt atestate și sisteme speciale de numărare (de obicei pentru numărarea oilor), care sunt destul de asemănătoare cu cifrele celtice. mier primele zece numere în galeză sunt: ​​un, dau, tri, pedwar, pump, chwech, saith, wyth, naw, deg , de asemenea pymtheg „15”, ugain „20”.

Toate aceste numere sunt asemănătoare între ele și cu cele celtice, deși uneori se schimbă evident din cauza etimologiei populare (cf. bumper , aparent din engleză bump ) sau cu cerințele rimei . Se pretinde uneori că aceste sisteme au supraviețuit din vremea când cumbrianul era o limbă vie (mai ales că fenomene similare asociate cu Cornish se găsesc în Cornwall ). Totuși, este posibil și ca aceste cifre să fi fost aduse în nordul Angliei de către galezi, care au venit acolo pentru a câștiga bani (atunci apariția lor, desigur, se referă la un timp mult mai târziu).

Tentativa de renaștere

În anii 2000, un grup de entuziaști a propus un proiect de renaștere a limbajului cumbrian și a creat un site web de asistență socială și un „Ghid pentru cumbriană” pentru a o promova, dar fără prea mult succes [1] [2] . Au existat multe dezbateri în cadrul grupului dacă să se bazeze „cumbrianul reînviat” pe sursele supraviețuitoare ale limbii sau să încerce să reconstruiască forma pe care ar fi putut să o ia cumbrianul târziu după limba înregistrată, dar el însuși intenționa pur și simplu să folosească galeza ca baza , cu bogata ei literatură, cultură și istorie [3] .

Note

1. ↑ Meg Jorsh . A fost lansat un nou site web pentru cei care doresc să vorbească în Cumbric  (16 iunie 2009). Arhivat din original pe 22 martie 2012. Preluat la 8 decembrie 2010.
2. ↑ Cumbraek: O reinventare modernă a limbii celtice pierdute din Cumbric . Cumbraek . Preluat la 25 iunie 2017. Arhivat din original la 16 iulie 2017. (nedefinit)
3. ↑ Lewis, Colin. Cumbrian Welsh – o  actualizare //  Carn :revistă. - 2009. - Vol. 144 . — P. 10 .

Literatură

• Falileev, A. I. Limba galeză veche. Sankt Petersburg: Nauka, 2002.
• Jackson, Kenneth H. Limbă și istorie în Marea Britanie timpurie . Edinburgh: Edinburgh University Press, 1953
• Russell, Paul O introducere în limbile celtice . Londra: Longman, 1995
• Schmidt, Karl Horst Insular Celtic: P și Q Celtic // MJ Ball și J. Fife (ed.) The Celtic Languages. Londra: Routledge, 1993, pp. 64–98.

Dicționare și enciclopedii	Britannica (online)
În cataloagele bibliografice	GND : 4148398-4