Cvartetul Arditti | |
---|---|
Engleză Cvartetul Arditti | |
informatii de baza | |
Gen | muzica clasica |
ani | 1974 - prezent în. |
Țară | Marea Britanie |
Compus |
Irwin Arditti Ashot Sargsyan Ralph Ehlers Lukas Fels |
Foști membri |
John Center Lennox Mackenzie Levin Andrade Helen Liebman Roan de Saram Alexander Balanescu David Alberman Garth Knox Graham Jennings Dov Sheindlin |
Premii și premii | Premiul Ernst von Siemens ( 1999 ) |
Site oficial (engleză) | |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Arditti Quartet este un cvartet britanic de coarde fondat în 1974 de violonistul Irwin Arditti .
Cvartetul Arditti este specializat în muzica academică extrem de complexă din punct de vedere tehnic și conceptual din ultima jumătate de secol. Au existat schimbări de personal de-a lungul anilor, dar Irvin Arditti încă conduce grupul. Încă de la început, scopul echipei a fost să colaboreze cu compozitorii în timpul procesului de repetiție. Printre compozitorii ale căror lucrări au fost interpretate pentru prima dată de Cvartetul Arditti se numără John Cage , Karlheinz Stockhausen , Janis Xenakis , Eliott Carter , Gyorgy Ligeti , Giacinto Schelsi , Brian Fernyhow , Conlon Nancarrow , Jonathan Harvey , Sofia Gubaidulina , Alexander Schelsisky , D. Yanov -Yanovsky , Gavin Bryers , Peter Ruzicka , James Dillon , Thomas Ades , Isabelle Mundry , Pascal Dusapin , Mattias Pintscher , Jamila Jazylbekova , Vikintas Baltakas , Stefano Skodanibbio , Miroslav Srnka și alții.
În 1999, Cvartetul Arditti a primit prestigiosul Premiu muzical Ernst Siemens (pentru prima și până acum singura dată în istoria acestui premiu, acesta a fost acordat nu unei persoane, ci unui grup de muzicieni).
Într-unul dintre interviuri, Irwin Arditti (prima vioară a Cvartetului Arditti, care de fapt este specializat în muzică aproape imposibil de interpretat), întrebat dacă Arditti a avut de-a face cu compoziții scrise special pentru ei, a căror interpretare depășește capabilitățile lor tehnice, au răspuns: „Nimic nu este imposibil dacă petreci suficient timp pe asta” (referindu-se la experiența lui „de coșmar” cu cel de-al doilea cvartet de coarde al lui Brian Ferneyhough, care trebuia învățat ritm cu ritm, rezultând o miniatură de 12 minute care a ajuns să dureze aproximativ 60 de ore de repetiții). Dar trebuie să ținem cont și de faptul că aceste eforturi au meritat, fie și doar pentru că cvartetele de coarde ale lui Ferneyhowe (de care, dacă nu mă înșel, se ocupă exclusiv de Cvartetul Arditti) se numără printre compozițiile cheie ale acestui gen în general.
— Pavel Stupin [1]Foto, video și audio | ||||
---|---|---|---|---|
Site-uri tematice | ||||
|