Comitetul de Finanțe este cea mai înaltă instituție consultativă a Imperiului Rus .
S -a constituit la 13 octombrie ( 25 ) 1806 , conform raportului ministrului de finanțe A. I. Vasiliev , pentru a lua în considerare cele mai importante probleme financiare, care la acea vreme erau în mare parte secrete și au fost discutate anterior în Comitetul de Miniștri . Nici componența, nici competența Comitetului Finanțe nu au fost definite precis; s-a înființat (în 1807 și 1812) pentru a întocmi o listă de stat, pentru a găsi surse pentru acoperirea cheltuielilor sau deficitelor militare etc.
Ca instituție permanentă, a început să funcționeze în 1822. Din 1853, estimările de cheltuieli au fost luate în considerare preliminar de către Departamentul de Economie de Stat al Consiliului de Stat într-o componență consolidată, de unde au ajuns la Comitetul de Finanțe; apoi au fost supuse examinării finale a adunării generale a Consiliului de Stat. Odată cu publicarea în 1862 a noilor reguli bugetare și introducerea publicării listei de stat, examinarea prealabilă a estimărilor financiare a fost încredințată în întregime departamentului economiei de stat, însă, în cazurile în care problemele legate de creditul de stat erau legate de buget, departamentul a lucrat împreună cu Comitetul de Finanțe. Din 1863, activitățile Comitetului de Finanțe au început să se limiteze treptat la probleme de circulație monetară și credit de stat, iar după reforma circulației banilor din 1895-1897. - în principal probleme de credit public.
Componența și limitele autorității Comitetului Finanțe nu au fost definite prin lege. Membrii săi permanenți erau președintele departamentului economiei de stat, ministrul finanțelor și controlorul de stat; directorul afacerilor Comitetului era directorul biroului special pentru partea de credit.
Președinți ai Comitetului de finanțe din 1860: contele K. V. Nesselrode (1860-1862), marele duce Konstantin Nikolayevich (1862-1881), contele P. A. Valuev (1881), contele E. T. Baranov (1882-1885), contele Reitern ( Kh. M. 1885-1890), A. A. Abaza (1890-1892), contele D. M. Solsky (1893-?).