| limbi creole | |
|---|---|
| Clasificare | |
| pidgins și creole limbi creole |
Limbi creole (există variante de creole , creole, krioli, kriolu ;limbile creolizate diferă și ele ; din spaniolă criollo de la criar „hrăniți”, „creșteți”, „trageți la lumină”) - un pas suplimentar în evoluția pidgin , care devine treptat nativ într-o parte semnificativă a populației mixte după origine și dintr-o lingua franca simplificată se transformă într-o limbă independentă . Majoritatea limbilor creole, precum pidgins, au apărut în timpul colonizării europene a Americii, Asiei și Africii în secolele XV-XX. Cu toate acestea, doar câteva dintre ele sunt acum limbi independente:creola haitiană , creola capverdiană , papiamento ( Aruba ), încă în Surinam . În mod tradițional, în metropolă și chiar în rândul locuitorilor care vorbesc limbi creole, predomină atitudinea disprețuitoare față de vorbirea creolă ca fiind incorectă, coruptă și nu prestigioasă. Majoritatea limbilor creole moderne păstrează o anumită legătură cu limba sursă, multe dintre ele (de exemplu, limbile portugheze-creole din Asia) sunt pe cale de dispariție, altele au dispărut, altele tind să convergă cu limba sursă într-un proces cunoscut sub numele de decreolizare .
De obicei, transformarea unui pidgin într-o limbă creolă are loc acolo unde există o proporție mare de căsătorii mixte , unde contactul dintre cele două limbi este non-episodic (de exemplu, pe plantații ), unde pidginul este forțat să funcționeze ca o limbă de comunicare interetnică în absența vorbitorilor nativi ai limbii lexificatoare (pe rezervații , printre sclavii fugari - maroni ).
Există peste șaizeci de limbi creole în lume astăzi, cu o prezență largă în întreaga lume. Deși toți sunt relativ tineri (de obicei între 200 și 500 de ani), inteligibilitatea lor reciprocă cu limbajul lexificatorului (spre deosebire de pidgin) este destul de scăzută, deși variază foarte mult. Astfel, pidgins și limbile creole bazate pe spaniolă și portugheză sunt mult mai ușor de înțeles pentru spaniolii moderni și portughezi decât limbile anglo-creole pentru englezii moderni, ceea ce este asociat cu segregarea rasială și cu lipsa unui sistem de învățământ cu drepturi depline în coloniile de limbă engleză.
Într-un fel sau altul, o trăsătură caracteristică a limbilor creole este gramatica simplificată , fonetica și ortografia și dominația completă a analiticismului . Pe această bază, limbile creole ar trebui să fie diferențiate de limbile cu contact mixt, atunci când vorbitorii bilingvi sunt fluenți în ambele limbi, iar limba lor flexivă mixtă reflectă pe deplin componentele complexe ale ambelor limbi (franco-indian Michif , mestizo canadian ). ).