Cercul de șaisprezece

Cercul celor șaisprezece ( fr.  les Seize ) - un grup de opoziție de tineri aristocrați , care în 1838-40. a ţinut în mod regulat întâlniri secrete la Sankt Petersburg . Numele este dat în imitarea eroilor romanului lui Balzac Povestea celor treisprezece . Următorii participanți sunt cunoscuți după nume [1] :

• K. V. Branicki ( pl )
• P. A. Valuev
• I. S. Gagarin
• B. D. Golitsyn
• A. N. Dolgorukov
• S. V. Dolgorukov
• M. Yu. Lermontov
• N. A. Gervais
• F. I. Paskevici
• A. A. Stolypin (Mongo)
• D. P. Fredericks
• A. P. Şuvalov
• G. G. Gagarin [2]

În mod fiabil existența cercului este cunoscută numai din patru surse [1] :

• Jurnalul lui Valuev conține următoarea înregistrare: „În 1838-1839, 1840 - legătură cu Branitsky, Stolypin, Dolgorukov, Paskevich, Lermontov etc. ( les seize , căruia i-am aparținut)”.
• „La scurt timp după plecarea ta, am văzut întreaga parte a celor șaisprezece îndreptându-se spre sud prin Moscova”, i-a scris Yuri Samarin lui Gagarin în 1840 .
• Într-o scrisoare din 7 ianuarie 1879, Branițki îl informează pe Gagarin că prințul Golițin, unul dintre cei șaisprezece, a murit.
• Branițki în cartea „Națiunile slave” (Paris, 1879) i-a amintit lui I. Gagarin de cercul „liber și vesel” de șaisprezece, care includea, printre alții, pe Lermontov și Valuev. Aceasta este prima mențiune despre cană imprimată.

Membrii cercului, potrivit lui Branitsky, „după o cină modestă, fumând trabucuri, au povestit între ei evenimentele zilei, au discutat despre toate și au discutat totul cu deplină ușurință și libertate, de parcă Secțiunea a treia nu ar exista . deloc” [3] . Întâlnirile au avut loc alternativ în casa unuia sau altuia dintre participanți.

Întrucât se știe puțin cu siguranță despre „șaisprezece”, acest cerc a devenit un subiect preferat de speculație pentru savanții Lermontov din epoca sovietică. Conform ipotezei lui B. M. Eikhenbaum (1935), a fost un grup conspirator influențat de ideile lui P. Chaadaev . În 1840, tinerii, în urma lui Lermontov, au părăsit capitala, în principal în Caucaz [4] , probabil din cauza faptului că existența cercului a devenit cunoscută guvernului [5] .

Eikhenbaum a atras atenția și asupra schițelor în creion ale prințului G. G. Gagarin , pe care A. I. Vasilchikov este înfățișat alături de membrii cercului  - probabil și unul dintre șaisprezece.

Note

1. ↑ 1 2 Enciclopedia Lermontov. M.: Sov. Encicl., 1981. - S. 234-235.
2. ↑ Kornilova A. Grigory Gagarin. - M . : Orașul Alb, 2004. - S. 18. - (Maeștrii picturii). — ISBN 5-7793-0721-0 :1500.
3. ↑ M. Yu. Lermontov în memoriile contemporanilor. Capota. literatură, 1989. pp. 315.
4. ↑ Cercetătorul îl consideră pe Lermontov liderul nespus al grupului.
5. ↑ Eichenbaum B. Principalele probleme ale studierii lui Lermontov. // „Studii literare”, 1935, Nr. 6. Pg. 21-40.

Literatură

• Gershtein E. G. Lermontov și „cercul celor șaisprezece” // Viața și opera lui M. Yu. Lermontov: Cercetări și materiale: Colecția unu. — M.: OGIZ; Stat. Editura Artiștilor. lit., 1941. - S. 77-124.
• Andronikov I. L. Direcția de căutare // M. Yu. Lermontov. Cercetări și materiale, L., 1979, p. 153-170