| François-Germain Lafermière | |
|---|---|
| Francois-Germain La Fermière | |
| F. G. Violier. Portretul lui F. G. Lafermière. anii 1780. Miniatură. | |
| Data nașterii | 11 februarie 1737 |
| Locul nașterii | |
| Data mortii | 12 iunie 1796 (în vârstă de 59 de ani) |
| Un loc al morții | Cu. Andreevskoe Pokrovsky st. provincia Vladimir. |
| Cetățenie | Franţa |
| Ocupaţie | scriitor, muzician, libretist D.S. Bortnyansky |
| Soție | necasatorit |
Franz German Lafermière ( François -Germain La Fermière sau Franz de La fermière) (11 februarie 1737 - 12 iunie 1796) - bibliotecar și cititor la Curtea Mică condusă. Prințul Pavel Petrovici , secretar personal condus. Principesa Maria Feodorovna . Scriitor, fabulist, muzician, libretist de operă Dm. Bortnyansky .
Născut la Strasbourg (Franţa), unde locuiau părinţii săi. În 1760 a absolvit Universitatea din Strasbourg. În timp ce studia la universitate, s-a împrietenit cu L. G. Nicolai și G. K. Pfeffel , cu care a menținut relații strânse până la sfârșitul vieții. În 1760, împreună cu L. Nicolai, a călătorit prin Europa, timp în care prietenii l-au întâlnit pe D. Diderot , care mai târziu a scris: „N-am văzut niciodată ceva mai uimitor decât prietenia emoționantă a domnului de la Fermière și a domnului de Nicolai”. [2]
În 1763 la Viena, Lafermière l-a impresionat prin educația sa (vorbea franceză, germană, latină, italiană și engleză) pe cancelarul rus contele M. I. Vorontsov și a fost angajat ca secretar personal. Cu ajutorul lui M. I. Vorontsov, Lafermière a fost invitat să slujească în Rusia și, din 1765, a devenit bibliotecar și cititor sub Marele Duce Pavel Petrovici, apoi profesor de literatură franceză, precum și profesor de clavecin și secretar pentru corespondența externă sub Marea Ducesă. Maria Feodorovna.
În 1775, a fost publicată la Paris cartea lui Lafermière „Fabule și povești” [3] , dedicată „Alteței Sale Imperiale Marele Duce al Rusiei etc., etc.” și avea scopul de a influența moralitatea viitorului moștenitor la tron. Pe lângă ale sale, Lafermière a inclus în carte fabulele lui Esop, Plutarh, L.-E. Lessing, precum și câteva fabule vechi germane (mai mult de 100 de fabule și basme în total).
În 1781-1782. F. Lafermière a călătorit prin Europa ca parte a sutei „conților din nord”. La mijlocul lunii august, a primit permisiunea de a pleca și a petrecut aproximativ o lună la Strasbourg cu rude și prieteni.
F. Lafermière a luat parte activ în viața teatrală a trupei de amatori Pavlovsk. În 1786-1786. a scris libretul operelor de cameră „ Șoim ” și „Fiul rival”, a cărui muzică a fost compusă de D. S. Bortnyansky . În 1793 Lafermière și Dm. Bortnyansky a lansat o „Colecție de romanțe și cântece” pentru muzica acasă. Ca urmare a intrigilor palatului, în 1793, F. Lafermière a fost înlăturat de la Curte și, împreună cu contele pensionar A. R. Vorontsov , a părăsit capitala, stabilindu-se în Andreevsky , moșia familiei conților Vorontsov din provincia Vladimir. Cu participarea lui Lafermière, în teatrul fortăreață al lui A. R. Vorontsov au fost organizate aproximativ 90 de spectacole.
A murit la Andreevsky în iunie 1796 din cauza cancerului de stomac. A fost înmormântat în moșia de lângă biserica Sf. Andrei cel Primul Chemat. Contele A. R. Vorontsov a ridicat o piatră funerară de marmură albă cu epitaf pe mormânt: „Un prieten sincer, prudent și experimentat Frans. Germen. de La Fermière, care s-a născut în Argentorata în februarie 1737 la Curtea cea mai senină, a trăit imaculat aici în repaus și a murit în iunie 1796. Trist în amintire, contele Alexandru Vorontsov a ridicat acest monument amabil. Autorul proiectului monumentului lui Lafermière a fost arhitectul N.A.Lvov [ 4] .
Conform unui acord de lungă durată, vasta bibliotecă Lafermière a fost combinată cu cea a lui L. Nicolai, formând așa-zisa. „Biblioteca a doi prieteni” („Bibliothèque des deux amis”), păstrată în moșia „Monrepos” ( Vyborg ). [5] Ulterior, această colecție unică de cărți a fost transferată la Biblioteca Națională a Finlandei (Helsinki). În memoria prietenului său, baronul L. Nikolai i-a așezat o urnă de doliu (cenotaf) pentru prietenul său pe insula Ludwigstein din Monrepos [6] .
• „Șoimul” (libret la operă. 1786, Gatchina) [7]
• „Fiul rival, sau noua Stratonika” (libret pentru operă, 1787, Pavlovsk) [8]
• „Fables et contes dediés à son altesse imperiale monseigneur le grand duc de toutes les russies, & c. &. A Paris chez Lacombe, Libraire, Rue Christine. MDCCLXXV" [1775]
Amintiri ale lui Lafermière și Nikolai // Arhiva Rusă, 1892. Carte. 1. Problemă. 3. S. 334-336.
Rozanov A. S. Franz-Hermann Lafermière, libretistul D. S. Bortnyansky // Moștenire muzicală. - M, 1976. T. IV.- S. 9-27.
Alekseev V. N. Francois Lafermière și familia Vorontsov // „Vorontsovs - două secole în istoria Rusiei”: Proceedings of the Vorontsov Society. Problema. 3. - Petushki, 1998. - S. 4 - 20.
Pryashnikova M. P. Pagini necunoscute ale moștenirii literare a lui F. G. Lafermière: libretul complet al operei „Șoimul” de D. S. Bortnyansky. In carte. N. A. Lvov și contemporanii săi: scriitori, oameni de artă. - Sankt Petersburg, 2002 - S. 85 - 93.
Alekseev V. N. Profesori puțin cunoscuți ai Marelui Duce Pavel Petrovici // „Vorontsovs - două secole în istoria Rusiei”: Proceedings of the Vorontsov Society. Problema. 23. - Vladimir, 2020. - P. 5 - 13.