Lucy, Anthony, primul baron Lucy

Anthony de Lucy ( ing.  Anthony de Lucy [K 1] ; aproximativ 1283  - până la 10 iunie 1343 ) - aristocrat englez și conducător militar, baron feudal Lucy of Cockermouth din 1308, 1st Baron Lucy of Cockermouth din 1320, șerif din Cumberland în 1318-1319, 1323 și 1338-1341, conetabil al castelului Carlisle în 1323-1328, justiciar al Irlandei în 1331-1332, păstrător al lui Berwick și justițiar al Scoției în 1336-1337.

Lucy și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în războaie cu Scoția și protejând granița de raidurile scoțiene. În 1314, a luat parte la bătălia de la Bannockburn , pierdută de britanici , la scurt timp după care a fost luat prizonier. Din 1315 Anthony a deținut diferite poziții în Cumberland și West Marches. În 1319-1323, a trebuit să lupte pentru influență în Cumberland cu un alt lord feudal puternic, Andrew Harclay , care a primit titlul de conte de Carlisle în 1322 . Această luptă s-a încheiat când Harclay a încheiat un tratat de pace cu scoțienii fără știrea regelui, pentru care Anthony l-a arestat și executat.

În 1331-1332, Anthony era guvernatorul Irlandei, dar metodele dure pe care le-a folosit pentru a restabili puterea regală au provocat nemulțumiri atât în ​​rândul nobilimii locale, cât și în rândul curții regale. După începerea unor noi ciocniri cu Scoția, a fost rechemat din Irlanda și transferat la granițele anglo-scoțiene. Și-a petrecut ultimii ani ai vieții în campanii militare împotriva scoțienilor.

Origine

Anthony de Lucy aparținea familiei nobile engleze Moltons (Multons), ai cărei reprezentanți dețineau terenuri în Lincolnshire . Sir Thomas Molton (Multon) (decedat în 1240), participant la Primul Război al Baronilor , a devenit comisarul regal principal în nordul Angliei în timpul domniei lui Henric al III-lea . Prin a doua căsătorie, s-a căsătorit cu Ada, fiica lui Hugh de din Broof și văduva lui Richard de Lucy baron feudal de Egremont și Cockermouth în Cumberland . În plus, a obținut custodia celor două fiice ale Adei și Richard, care erau moștenitori ai vastelor moșii ale bunicii sale, Alice de Roumili (decedată în 1187), și le-a căsătorit cu fiii săi din prima căsătorie. Unul dintre fii, Alan , a primit de drept al soției sale jumătate din baronia de Papcastle ; fiul lor Thomas, născut în căsnicia lor, a adoptat numele de familie al mamei sale, Lucy [3] .

Thomas de Lucie a fost un mare proprietar de pământ în Cumberland, deoarece era strănepotul lui Amabeli FitzWilliam, fiica aristocratului scoțian William FitzDuncan , a baronului Allerdale în Cumberland și a Alice de Rumili, baronesa Skipton în Yorkshire . În plus, a revendicat moștenirea celor două surori Amabeli. Ca zestre de la soția sa, Isabella de Bolteby, a primit Langley Manor și o serie de alte proprietăți în Northumberland . În această căsătorie s-au născut doi fii: Thomas și Anthony [4] [5] .

Cariera timpurie

Antonie s-a născut în jurul anului 1283. El a fost menționat pentru prima dată în surse în 1301, când tatăl său i-a dat unele posesiuni în Cumberland și Irlanda ca moștenire celui de-al doilea fiu al său. Însuși Thomas de Lucy a murit în 1305, iar în 1308, după moartea fratelui său mai mare fără copii, Anthony a moștenit restul bunurilor tatălui său [4] .

Cumberland a fost constant atacat de scoțieni în această perioadă , așa că de Lucie a servit în Marșul de Vest al Scoției în 1309 și 1311 . În 1314, înainte de bătălia de la Bannockburn , a fost numit cavaler. La bătălia propriu-zisă, Sir Anthony a participat sub conducerea constabilului Humphrey de Bohun, al 4-lea conte de Hereford . După înfrângere, el a fost printre fugarii care și-au găsit adăpost în Castelul Bothwell , iar după cedarea castelului a fost luat prizonier. De Lucy și-a primit libertatea abia la începutul anului 1315 [4] .

Confruntare cu Anthony Harkley pentru dominație în Cumberland

La sfârșitul anului 1315, Sir Anthony i s-a încredințat apărarea lui Hexham . Apoi regele Edward al II-lea ia ordonat să atace Scoția . În această perioadă, Sir Andrew Harclay [R2] a fost luat prizonier de scoțieni , făcându-l pe Anthony o figură mai proeminentă în nord-vestul Angliei . Din noiembrie 1316 până în noiembrie 1317 el, împreună cu Ranulf Dacre, a controlat Marșul de Vest. Pentru a se proteja împotriva raidurilor scoțienilor, care aveau o mobilitate mare, au început să folosească un detașament de Hobelers (cavalerie ușoară). La 20 iulie 1318, Anthony a fost numit șeriful din Cumberland [4] .

În acest moment, Andrew Harkley, care și-a câștigat libertatea, a început să lupte cu Lucy pentru influența în Cumberland și Westmoreland . În aprilie 1319, Harclay i-a succedat lui Anthony ca șeriful din Cumberland. În același an, ambii au condus trupele să asedieze Berwick . În 1319 și mai târziu, ei s-au găsit adesea împreună în diferite comisii în granițele anglo-scoțiene. Deși la 15 mai 1321, Lucy și Harclay, în calitate de baroni, au primit o provocare personală la Parlamentul englez, avantajul era de partea lui Harclay. La 16 martie 1322, Harclay a fost cel care a comandat armata care a învins rebelii sub comanda lui Thomas Plantagenet, al 2-lea conte de Lancaster , în bătălia de la Boroughbridge . Drept recompensă, a fost numit conte de Carlisle pe 25 martie . Pentru a face față rivalului, Harkley a acuzat-o fără temei pe Lucy că simpatizează cu rebelii și, în numele regelui, a confiscat bunurile lui Anthony. Cu toate acestea, în curând regele l-a forțat pe conte să returneze pământurile lui Lucy, dar ulterior Harclay a intentat un proces împotriva rivalului în curtea băncii regelui [4] .

Lucy a ripostat curând, profitând de faptul că contele de Carlisle a încheiat un tratat de pace cu scoțienii la începutul anului 1323 fără știrea regelui. Harkley era convins că, având în vedere situația militară dificilă, Anthony îl va sprijini. Cu toate acestea, pe 25 februarie, Lucy, împreună cu mai mulți adepți, l-a arestat pe conte și l-a predat judecătorilor regali, iar pe 3 martie a executat condamnarea la moarte. Drept recompensă, Anthony a primit o anuitate de 100 de lire sterline, baronia Cockermouth și moșia Papcastle , pe care a pretins-o ca descendentă a lui Alice de Rumili. În plus, Anthony a fost numit polițist al Castelului Carlisle . A deținut această funcție până în 1328 și a reușit să repare castelul [4] . În plus, din 11 februarie până în 23 iulie 1323, Lucy a fost din nou șerif din Cumberland [1] .

Vicerege al Irlandei

Anii 1323-1332 în granițele anglo-scoțiene au fost destul de pașnici, așa că la 27 februarie 1331, regele Eduard al III-lea l-a numit pe Anthony justiciar al Irlandei [K 3] . I s-au alocat 500 de lire sterline pentru cheltuieli [4] . Thomas Moore în „Istoria Irlandei” o descrie pe Lucy ca fiind o persoană de înaltă reputație, dar cu un caracter sever și inflexibil [7] . Și el a primit sarcina de a restabili puterea regală pe insulă [K 4] . El a abordat implementarea sa destul de strict [4] .

Anthony a sosit în Irlanda pe 3 iunie. Mulți dintre prietenii săi din Cumbria au intrat în cartierul lui, iar soția și copiii lui au venit cu el. În primul rând, noul judecător a anulat toate premiile acordate în perioada în care Edward al III-lea era minor. În plus, a luat măsuri active împotriva rebelului conte de Desmond și a aliatului său, Sir William de Birmingham. Ambii Anthony au fost întemnițați în Castelul Dublin , iar când în 1332 Birmingham a încercat să evadeze de acolo, a ordonat să fie spânzurat. Acțiunile dure ale lui Lucy au provocat rezistență în Irlanda și nemulțumire la curtea engleză; drept urmare, justițiarul nu a mai avut voie să meargă în asemenea extreme, dar nu l-au înlocuit [4] .

Război cu Scoția

În august 1332, conflictele de graniță cu Scoția au început din nou. Drept urmare, Edward al III-lea a decis să-l transfere pe Anthony la Scottish Marks. Un nou justițiar pentru Irlanda a fost numit pe 30 septembrie, iar pe 3 decembrie Lucy a plecat spre Anglia [4] .

Restul vieții lui Anthony a fost petrecut în campanii militare constante în Scoția . Ajuns în ţinuturile de graniţă anglo-scoţiene, la 24 sau 25 martie 1333, a condus un detaşament cu care a efectuat un raid prădător în Scoţia, iar când garnizoana Castelului Lochmaben a încercat să-i întrerupă retragerea, a învins. l. Din iunie până în septembrie 1334, Anthony a fost protejat de Berwick , dar apoi a fost transferat în Marșul de Vest [4] .

În 1335, Anthony a luat parte la o campanie militară condusă de Edward al III-lea și Edward Balliol , proclamat rege al Scoției . În mai 1336, Lucy a fost numită Constable de Berwick și Justiciar al acelei părți a Scoției controlată de englezi. El a deținut aceste funcții până la sfârșitul anului 1337. De asemenea, i s-au dat posesiuni în Scoția, inclusiv moșia Earlston în Berwickshire . În 1336, Anthony a făcut campanie în sud-vestul Scoției cu o armată ridicată în Cumberland și Westmorland, iar în 1337 a atacat Galloway , atacând o armată scoțiană care invadase Cumberland. În noiembrie, el, împreună cu trupele din Berwick, a ajutat la alungarea unei armate care asediase Edinburgh .

În mai 1338, Anthony a fost numit din nou șeriful din Cumberland. În anul următor a capturat Perth . La scurt timp după aceea, oamenii din Cumberland i-au cerut regelui să nu-l cheme pe baronul Lucy în Parlament pentru a putea apăra Marșul de Vest. În august 1340, Anthony era gata să conducă o forță pentru a captura Stirling ; deși în noiembrie 1341 a fost înlocuit ca șeriful, în iunie 1432 a continuat să lupte în marș cu un detașament de 30 de oameni de arme și 30 de arcași [4] .

La 20 mai 1343, Anthony a primit ultima sa numire ca comisar pentru menținerea păcii, dar a murit la scurt timp după aceea, drept urmare, la 10 iunie, escheatori [K 5] au primit ordin să-și transfere posesiunile în mâinile rege [4] .

Legacy

Anthony a fost succedat de singurul său fiu, Thomas de Lucy . Pe lângă titlul de baron Lucy, a moștenit moșii care aduc un venit de cel puțin 300 de lire pe an. Cu toate acestea, la scurt timp după moartea lui Thomas, linia masculină a lui Lucy s-a stins, iar moșiile și titlul i-au revenit în cele din urmă Matildei de Lucy , fiica lui Thomas, care a fost căsătorită succesiv cu Gilbert de Umfraville, Contele de Angus , și Henry Percy, primul. Contele de Northumberland .[4] [5] .

Căsătoria și copiii

Soția: Elisabeta . Filiala ei nu a fost stabilită cu certitudine, dar este posibil să fi fost fiica lui Robert Tilliol din Skelby [4] . Copii:

• Thomas de Lucy (decedat la 5 decembrie 1365), al 2-lea baron Lucy de Cockermouth din 1343 [4] [5] .
• Joan de Lucy ; soț: William Melton [5] .
• Lucy de Lucy ; soț: William Greystoke (6 ianuarie 1321 - 10 iulie 1359), al 2-lea baron Greystoke din 1323 [5] .

Note

1. ↑ Există și o variantă a prenumelui Luci .
2. ↑ Andrew Harclay a fost șeriful din Cumberland, care în august 1315 a condus cu succes apărarea lui Carlisle împotriva unui asediu de către o armată scoțiană condusă de regele Robert I Bruce [6] .
3. ↑ Justițiarul era de fapt administratorul regelui în Irlanda .
4. ↑ De la domnia lui Ioan cel Fără pământ , care în 1210 a făcut o campanie militară în Irlanda, niciun rege englez nu a apărut acolo. Drept urmare, autoritatea regalității în rândul nobilimii anglo-normande care locuia acolo a fost minimă. Pe deasupra, pe insulă au existat focare regulate de violență [8] .
5. ↑ Escheator ( ing.  escheator ) - un funcționar din Anglia medievală, care a fost implicat în controlul proprietății evadate după moartea proprietarului terenului.

1. ↑ 1 2 Hughes A. List of Sheriffs for England and Wales from the Earliest Times to AD 1831. - P. 26.
2. ↑ 1 2 Pas L.v. Genealogics  (engleză) - 2003.
3. ↑ Kingsford CL, Turner RV Moulton [Muleton, Multon], Sir Thomas of (d. 1240) // Oxford Dictionary of National Biography .
4. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Summerson H. Lucy, Anthony, primul Lord Lucy (c. 1283–1343) // Oxford Dictionary of National Biography .
5. ↑ 1 2 3 4 5 Lucy  . _ Fundația pentru Genealogie Medievală. Preluat: 7 martie 2022.
6. ↑ Summerson H. Harclay [Harcla], Andrew, conte de Carlisle (c. 1270–1323) // Oxford Dictionary of National Biography .
7. ↑ Moore T. S. Istoria Irlandei. — Vol. 2. - P. 205.
8. ↑ Jones D. Plantagenets. - S. 491-493.

Literatură

• Jones D. Plantagenets. Regii și reginele care au făcut Anglia / Per. din engleza. — M. : Alpina Non-fiction , 2021. — 686 p. — ISBN 978-5-000139-079-4 .
• Burke J. Un dicționar general și heraldic al nobililor Angliei, Irlandei și Scoției, dispărute, latente și în suspensie . - Londra, 1831.
• Hughes A. Lista șerifilor pentru Anglia și Țara Galilor din cele mai vechi timpuri până în 1831 d.Hr. — Londra: Eyre & Spottiswoode, 1898.
• Moore T.S. Istoria Irlandei . - Baudry, 1840. - Vol. 2.
• Nicolas NH, Courthope W. Noria istorică a Angliei . L .: John Murray, 1857.
• Summerson H. Lucy, Anthony, primul lord Lucy (c. 1283–1343) // Oxford Dictionary of National Biography . — Oxf. : Oxford University Press , 2004-2014.

Link -uri

• Lucy  (engleză) . Fundația pentru Genealogie Medievală. Preluat: 7 martie 2022.

Dicționare și enciclopedii	Biografie Oxford
Genealogie și necropole	WikiTree