Ucigașul mort

„Dead Killer” (mai răspândit este titlul eronat „Moartea care ucide” [1] , fr.  Le mort qui tue , acest nume eronat este prezent și în traducerea rusă a romanului „Fantômas - un agent secret” 1913 ) este un film mut francez de Louis Feuillade . Acesta este al treilea film dintr-o serie de 5 filme realizate în 1913-1914 de Louis Feuillade . Filmul este prima adaptare a romanului Dead Man Killer (1911) de Souvestre și Allen .

Plot

Notă

După explozia vilei Lady Beltam, pe care Fantômas a aranjat -o să scape de urmăritorii săi, Fandor a ajuns la spital, iar inspectorul Juve a murit tragic (deși trupul său nu a fost găsit). În cartierul principal, nu departe de Palatul de Justiție, într-o casă dărăpănată, în magazinul ei, mama Tulush, dealer de vechituri, dar mai ales cumpărătoare de bunuri furate, își certa de câteva zile pe servitorul ei - un psihic bărbat retardat poreclit Kranozhur, care nu știa decât propriul său nume. Acolo era prezentă toată gașca Fantomas, care de data aceasta era angajată în contrabandă.

Prima parte: Drama pe strada Norven

Seara, în atelierul său din Montmartre, ceramistul Jacques Dollon a fost adormit de Fantômas, iar apoi au intrat alți mascați purtând un coș de paie. Dimineața, lângă tânărul artist Jacques Dollon, este găsit cadavrul baronesei de Vibret. Potrivit tânărului, acesta era singur când a fost atacat din spate și adormit. Cu toate acestea, lângă victimă se găsește o scrisoare a lui Jacques Dollon, unde îi cere baronesei să-i viziteze casa. Pentru inspector, o astfel de scrisoare este sugestivă, iar inspectorul era neîncrezător în varianta eutanasiei, așa că artistul este arestat. A doua zi, Dollon este găsit sugrumat în izolare. Sora lui, care a venit să-și viziteze fratele (ea află despre moartea lui puțin mai târziu), cere să-i vadă cadavrul. Inspectorul o escortează pe Elizabeth la celulă și este îngrozit să afle că trupul a dispărut. Elizabeth nu se liniștește și cere să fie dusă în casa fratelui ei decedat. Acolo găsește o bucată de hârtie cu conținut suspect și decide să o păstreze.

Partea a doua: Investigația lui Fandor

Pentru a înțelege cum poate fi scos cadavrul din izolare și acest lucru a trecut neobservat de oricine, Fandor s-a permis să fie închis noaptea în Palatul de Justiție pentru a-și conduce propria anchetă. Între timp, mama Tulush îl așezase pe Kranozhur în podul casei. De acolo Kranozhur a privit acoperișul Palatului de Justiție și l-a văzut pe Fandor coborând de pe acoperiș. Fandor a descoperit sângele mort al lui Jacques Dollon și în acel moment Nibe (un gardian al închisorii și complice al lui Fantomas) l-a observat cu Kranozhur. Nibe a vrut să-l omoare pe jurnalistul Fandor, dar în acel moment Kranozhur era înaintea lui, împingându-l pe Fandor în apa râului Sena. Fandor nu știa că Kranozhur venise să-și salveze viața dintr-un motiv oarecare, dar acum știa exact cum putea Jacques Dollon să părăsească Palatul de Justiție.

Partea a treia: Colierul prințesei

În casa magnatului zahărului Tomeri, întreaga societate laică din Paris s-a adunat la un bal. În timpul dansului, bancherul Nantaeus, ca din întâmplare, a călcat pe tivul toaletei Prințesei Sonya Danidoff. Prințesa s-a dus în camera ei să-și repare toaleta. Dar Nantaeus a trecut înaintea ei și, fiind în camera ei mai devreme, s-a ascuns după perdele. Când prințesa a intrat în camera ei, Nantaeus a atacat-o din spate și a adormit-o cu cloroform. Apoi i-a scos colierul și l-a aruncat pe fereastră, predând bijuteria complicelui său Neeba, care lucrează ca gardian al închisorii. Niciunul dintre invitați nu a reușit să părăsească casa lui Tomeri. Iar când s-a descoperit furtul colierului, Tomery a decis să cerceteze toți oaspeții. Însă căutarea nu a dat niciun rezultat, din moment ce nimeni nu știa că criminalul i-a dat colierul furat prin fereastră complicelui său. Din fericire pentru poliție, criminalul a lăsat o amprentă pe gâtul prințesei. Cu toate acestea, conform expertizei medico-legale, amprenta aparține mortului - Jacques Dollon.

Partea a patra: Bancherul Nantaeus

Trei săptămâni mai târziu, în luna mai, Lady Beltham s-a prezentat la Bank of Nantea.

De câteva luni, acțiunile Tomery nu încetaseră să crească, iar Nantes era foarte interesat de acest lucru. Nantaeus a trimis-o pe Lady Beltham la Tomery cu perlele din colierul furat al Prințesei Danidoff. Tomeri recunoscu perlele din colierul pe care i l-a dat printesei. S-a aranjat o mare afacere ca Tomery să cumpere restul de perle din colierul furat. Totuși, la locul de întâlnire, Tomeri a fost atacat de oameni în măști negre, unul dintre aceștia l-a sugrumat cu șurubul comisarului de poliție.

Partea a cincea: Elizabeth Dollon

Elizabeth Dollon și-a stabilit reședința la pensiunea Burra din Auteuil. După jaf, care are loc exact ca în biletul găsit cu defunctul, Elizabeth decide să-și împărtășească suspiciunile cu Fandor și îi scrie o scrisoare. În acest moment, însoțitorul o întrerupe, raportând că a primit un apel. Nu era nimeni la celălalt capăt al firului. În timp ce Elizabeth era la telefon, ofițerul de serviciu (complicele lui Fantomas) a reușit să se familiarizeze cu conținutul scrisorii și îi oferă această informație. Noaptea, când toată lumea dormea, Fantômas, însoțit de ofițerul de serviciu, a venit personal să găsească un document pe care îl lăsase lui Jacques Dollon. Percheziționează camera Elisabetei, dar negăsind ceea ce căutau (pentru că documentul era ascuns într-o mică ascunzătoare pe care nu o bănuiau și căreia nu i-au dat nicio atenție), decid să scape de ea punând un furtun de gaz. scos dintr-o sobă portabilă pe gaz și pornește-o. Dimineața, Fandor, care a reușit să primească o scrisoare de la Elizabeth, a venit la ea, însă, mirosind mirosul de gaz, intră în cameră și o salvează. Elizabeth îi spune lui Fandor unde să caute o bucată de hârtie cu o notă compromițătoare. Prima grijă a lui Fandor a fost să o ducă pe Elizabeth într-un loc sigur, apoi, după un pont de la o tânără, du-te și găsește documentul lăsat de Fantômas. Dar nu reușește să părăsească camera pensiunii, pentru că la acest moment vin și complicii lui Fantomas alături de gazda, care s-a prezentat drept polițiști. Fandor se ascunde într-o valiză mare (sau mai bine zis, în secțiunea inferioară a valizei, care, din fericire, s-a dovedit a fi goală), dar complicii, realizând că au puțin timp pentru o percheziție amănunțită a camerei, aruncă totul. consideră necesar în secțiunea superioară a valizei și pleacă, luând valiza cu el, fără a bănui că în ea se află un jurnalist. După ce criminalii au adus valiza în bârlogul lor și l-au lăsat singur pe Fandor, acesta iese din ascunzătoarea lui pentru a-l găsi pe proprietarul fabricii de zahăr, Tomeri, mort. Revenind la redacție, Fandor află de căderea acțiunilor lui Tomeri și că trupul lui Tomeri a fost găsit într-un apartament nelocuit de pe strada Lecourt. Strangulat cu centura comisarului de poliție, pe care au fost găsite amprentele lui Jacques Dollon. Fandor compară aceste evenimente cu o listă ciudată dată de Elisabeth. Ultimul din această listă este bancherul Nantaeus, care îl duce pe Fandor la câteva gânduri.

Partea a șasea: Mănuși de piele umană

La Securitate, Fandor nu a reușit să adune nicio informație nouă despre cazul Tomeri. Mai târziu, pe stradă, banditul Kranozhur, care anterior îi salvase viața, se apropie de el, îi cere lumină, apoi îi mulțumește, strigându-l pe nume. Acest lucru i s-a părut suspect ziaristului și a decis să-l urmărească pe acest om ciudat. Ajuns cu el la biroul comisarului Juve, Fandor îl recunoaște pe comisarul mort în străin. Fandor îi arată comisarului lista pe care a găsit-o cu regretatul artist, iar Juve dezvăluie că Nanteuil a cumpărat acțiunile fabricii Tomery, care scăzuseră în preț după moartea sa, și apoi intenționează să le susțină, în urma cărora va face o avere și apoi să dispară. Fără întârziere, comisarul și jurnalistul merg la bancher să-l prindă pe infractor. În timpul strângerii de mână, comisarul smulge pielea din mâna bancherului, care s-a dovedit a fi doar o mănușă sub formă de piele scoasă din mâna lui Jacques Dollon și spune că așa s-au încheiat amprentele regretatului Jacques Dollon. sus la locul crimei. S-ar părea că Fantomas este prins acum, dar reușește să scape printr-o ușă secretă, profitând de confuzia de moment a urmăritorilor săi. Și de data aceasta, Fantômas, evazivul Maestru al Crimei, este în libertate.

Distribuie

• Georges Melchior : Jérôme Fandor, jurnalist
• René Navarre : Fantômas / bancher al băncii Barbe-Nanteuil
• Edmund Breon : Inspectorul Juve / Bandit Leaky Head [2]
• René Karl : Lady Beltham
• Jane Faber : Prințesa Danidoff
• Nodier (actor) : Supraveghetorul lui Nibe
• Yvette Andreor : Josephine (necreditat)
• André Luge : Jacques Dollon, pictor, „ucigaș mort”
• Luz-Morat : Rafinator de zahăr [3] Tomery
• Fabien Fabregee : Elisabeth Dollon

Titlu

Ca și romanul, există mai multe traduceri fixe ale titlului filmului în limba rusă. Spre deosebire de carte, traducerea literală – „Moartea care ucide” („Le mort qui tue”) este mult mai comună, în timp ce cuvântul „le mort” ( omul mort în franceză ) este tradus în mod eronat prin moarte [4] . Al doilea titlu de carte - „Fantômas revenge” / „Revenge of Fantômas” (Fantômas se venge) nu a fost niciodată aplicat acestui film, deoarece numele a apărut abia în 1932, când a fost lansată o nouă ediție a romanului.

Muzică

În versiunea restaurată, scara muzicală este prezentată de studioul Sonimage , inginerul de sunet a fost nepotul lui Louis Feuillade, Jacques Chambreux

Alte filme din serie

• 1913  - " Fantômas " / Fantômas
• 1913  - „ Juve împotriva Fantômas ” / Juve Contre Fantômas
• 1913  - „Ucigașul mort” / Le Mort Qui Mar
• 1914  - " Fantômas împotriva Fantômas " / Fantômas contre Fantômas
• 1914  - " Faux Judge " / Le Faux Magistrat

Note

1. ↑ Moartea care ucide . Data accesului: 27 ianuarie 2015. Arhivat din original la 17 ianuarie 2015. (nedefinit)
2. ↑ În originalul Le bandit Crânajour (Kranazhyur Bandit), în traducere literară rusă - banditul Leaky Head.
3. ↑ Traducerea literară a cuvântului „le sucrier”, care nu are analogi în rusă. Mai exact – proprietarul unei fabrici de zahăr, deși nu tocmai corect din punct de vedere lexical.
4. ↑ Ca și în rusă, cuvântul „moarte” este feminin (în franceză „la mort”). Traducerea literală a filmului sună ca „Dead Man Who Kills”.

Literatură

• Richard Abel. The Ciné Goes to Town: Cinematograful francez,  1896-1914 . — P. 377.
• Remi Fournier Lanzon. Cinema francez: de la începuturi până în prezent  (engleză) . - 2005. - P. 43.
• Meluzina. Le cinema des surrealistes. # XXIV  (fr.) . - S. 59.
• jennifer jane wild. L'imagination cinementale: The cinematic impression on avant-garde art in France, 1913-1929 (Teza de doctorat)  (engleză) . - 2006. - P. 26-28. Arhivat pe 5 martie 2016 la Wayback Machine

Link -uri

• http://www.fantomas-lives.com/fanto4c.htm

Site-uri tematice	AllMovie AlloCine ČSFD Afinitate de film Baza de date de filme pe Internet Rosii stricate