Metode de cercetare cauzală

Metodele de studiere a relațiilor cauzale  sunt cele mai simple metode logice de stabilire a relațiilor logice cauzale între fenomene și consecințe care decurg din cauze, care au fost dezvoltate de F. Bacon și finalizate de J. Mill . Aceste metode au fost dezvoltate pentru a clarifica următoarea problemă: dacă evenimentul precedent (A) poate fi considerat cauza evenimentului ulterior (B) sau nu. O legătură logică cauzală este o legătură între două sau mai multe fenomene, în plus, dacă unul dintre ele este cauza celuilalt. În acest caz, o cauză se numește fenomen care, în anumite circumstanțe, provoacă un alt fenomen. Fenomenul cauzat de cauză se numește efect .

Însuși J. Mill în cartea sa „The System of Syllogistic and Deductive Logic” a formulat cinci metode logice pentru studierea relațiilor cauzale:

1. Metoda asemănării: „Dacă două sau mai multe cazuri ale unui fenomen de investigat au o singură împrejurare în comun, atunci această împrejurare – în care numai toate aceste cazuri sunt de acord – este cauza (sau efectul) acestui fenomen”.
2. Metoda deosebirii: „Dacă cazul în care apare fenomenul studiat, și cazul în care nu are loc, sunt similare în toate împrejurările, cu excepția uneia care apare numai în primul caz, atunci această împrejurare în care numai aceste două cazuri diferă, este un efect, sau o cauză, sau o parte necesară a cauzei fenomenului.
3. Metoda combinată de asemănare și diferență: „Dacă două sau mai multe cazuri de apariție a unui fenomen au o singură împrejurare în comun și două sau mai multe cazuri de neapariție a aceluiași fenomen au în comun doar absența aceleiași circumstanțe, atunci această împrejurare în care doar ambele serii de cazuri diferă, este fie un efect, fie o cauză, fie o parte necesară a cauzei fenomenului studiat.
4. Metoda modificărilor concomitente: „Orice fenomen care se modifică într-un anumit mod ori de câte ori un alt fenomen se modifică într-un mod special, este fie o cauză, fie un efect al acestui fenomen, fie este legat de acesta printr-o relație cauzală.”
5. Metoda reziduurilor: „Dacă scădem din fenomen acea parte a acestuia, care, după cum se știe din inducțiile anterioare, este o consecință a unor anumite anterioare, atunci restul acestui fenomen trebuie să fie o consecință a restului precedentului. cele.”

Literatură

• Francis Bacon și principiile filozofiei sale // Francis Bacon: Lucrări în două volume / Comp., ed. generală. si intra. articol - A. L. Subbotin (traducere de N. A. Fedorov, Ya. M. Borovsky). - M .: Academia de Științe a URSS, Institutul de Filosofie, editura de economie socială. literatura „Gândirea”, 1971.
• Bacon F. / A. L. Subbotin // New Philosophical Encyclopedia: în 4 volume / înainte. științific-ed. consiliul lui V. S. Stepin. — Ed. a II-a, corectată. si suplimentare - M .: Gândirea, 2010. - 2816 p.
• Mill John Stewart, Un sistem de logică, rațional și inductiv , 1843
• B.V. Biryukov. Mill  // New Philosophical Encyclopedia  : în 4 volume  / înainte. științific-ed. sfatul lui V. S. Stepin . — Ed. a II-a, corectată. si suplimentare - M .  : Gândirea , 2010. - 2816 p.
• Mill John Stewart // Moesia - Morshansk. - M .  : Enciclopedia Sovietică, 1974. - ( Marea Enciclopedie Sovietică  : [în 30 de volume]  / redactor-șef A. M. Prokhorov  ; 1969-1978, vol. 16).

Link -uri

• Metodele de inducție ale lui Mackie JL Mill . - Enciclopedia filozofiei, 1967.