Întuneric în mijlocul zilei

Întuneric în mijlocul zilei (真 昼の暗黒, mahiru no ankoku ) este un film dramă alb-negru japonez regizat de Tadashi Imai și lansat în cinematografe în 1956 . Filmul este bazat pe cartea Judge de Hiroshi Masaki. În ea, Masaki, care a fost avocat în cazul uciderii bătrânilor soți Yakai (de fapt, petrecut în ianuarie 1951 într-unul dintre satele din prefectura Yamaguchi ), analizând acest caz, dezvăluie cruzimea și nedreptatea poliției și a instanța, face dovada nevinovăției a patru din cinci acuzați. Filmul a devenit un eveniment public. Drept urmare, adevărații inculpați au fost găsiți nevinovați, iar filmul a pus bazele criticii procesului de pe ecran, care anterior era interzis [1] .

Plot

Această poveste a avut loc în 1951. În satul de pescari Mihara , situat pe coasta Mării Interioare, un cuplu în vârstă a fost victima unui jaf și crimă. Polițiștii, pe baza unor probe de nerefuzat, au reținut un tânăr, Kojima, care a pledat vinovat, dar sub tortură a dat și numele altor patru muncitori din construcții din aceeași bandă cu el, presupusi complici ai săi la crimă. Kaneko, tânăra mireasă a lui Uemura, unul dintre băieții reținuți, crede în nevinovăția sa și angajează doi avocați Kondo și Yamamoto, cerându-le să obțină o achitare pentru iubitul ei în instanță. Kondo, citind cu atenție cazul, ajunge la concluzia că infracțiunea a fost comisă de o singură persoană și respinge acuzațiile procurorului conform cărora infracțiunea a fost comisă de mai multe persoane. S-ar părea că cazul se destramă și se poate aștepta un verdict de nevinovat, dar în ultima zi Kojima dă mărturii absurde la proces, plus mărturia polițistului fără scrupule Nigisaki, iar instanța îi condamnă pe băieți la ani lungi. în închisoare, iar Uemura până la moarte.

Distribuie

• Kojiro Kusanagi ca Seiji Uemura
• Sachiko Hidari în rolul lui Kaneko Nagai, logodnica lui
• Taketoshi Naito ca avocatul lui Kondo
• Choko Iida ca Tsuna Uemura, mama lui Seiji
• Teruo Matsuyama - Takeshi Kojima
• Ichiro Sugai ca avocatul lui Yamamoto
• Yoshi Kato - Oshima
• Junkichi Orimoto ca detectivul Sugita
• Kyu Sazanka ca Akira Shiraki
• Shinsuke Ashida - Yoshii
• Tanie Kitabayashi ca Satoe Miyazaki
• Deci Yamamura - Yuuji
• Taiji Tonoyama - Uhei Matsumura
• Sen Yano ca Sokichi Aoki
• Tsutomu Shimomoto ca Koji Nishigaki, un ofițer de poliție
• Masao Oda ca detectivul Minagawa
• Isao Tamakawa ca Akira Shimizu
• Shizue Natsukawa ca Yoshiko Shimizu

Premiere

• - Pe 27 martie 1956, filmul a avut premiera națională la Tokyo [2]
• - Premiera europeană a filmului a avut loc în iulie 1956 în Cehoslovacia , ca parte a unei proiecții competitive a filmului la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary [3] .
• - în iulie 1957, filmul a fost prezentat în cinematograful din Moscova „ Udarnik ” ca parte a unui festival de film organizat în timpul celui de-al VI-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților .

Despre film

La ceva timp după lansarea cărții lui Hiroshi Masaki, Tengo Yamada, producător și șeful studioului Gendai-pro, a decis să facă un film pe baza ei. A decis să-l implice pe Shinobu Hashimoto ca scenarist (unul dintre cei mai venerati la acea vreme în magazinul de scenarii, el a fost autorul scenariului pentru recentul tunat Rashomon de Akira Kurosawa și alte filme populare și l-a numit pe Tadashi Imai, care a avut, de asemenea, un statut de autoritate, deoarece regizorul Yamada a abordat Toei Film Company pentru a colabora la acest proiect , care a fost de acord să coopereze, având în vedere popularitatea cărții în rândul maselor și al echipajului de filmare de primă clasă. Cu toate acestea, compania de film a primit în curând o notificare de la instanța supremă că „este de dorit să se amâne producția filmului înainte de pronunțarea sentinței". Tengo Yamada a fost chemat și la instanța supremă, unde i s-a dat o declarație similară. Totodată, președintele instanței supreme, Kotaro Tanaka, le-a instruit în cadrul unei ședințe a judecătorilor că „judecătorii ar trebui să-și mențină cu hotărâre independența, în ciuda presiunii exercitate asupra lor din partea oricăror forțe sociale, și în primul rând din partea jurnalism”. Șeful secretariatului curții supreme, Kenban Gokigami, s-a arătat indignat: „Nicăieri în lume nu se poate găsi un exemplu de film în curs, a cărui temă ar fi un dosar în derulare”.

Astfel, contrar dorințelor echipei de filmare, adaptarea filmului „The Judge” s-a oprit. Toate celelalte companii de film japoneze au primit, de asemenea, avertismente de la curtea supremă și au refuzat să finanțeze filmul și să-l distribuie. Și aici sindicatele au venit în ajutorul cineaștilor. Sindicatul Lucrătorilor în domeniul electricității a strâns 10 milioane de yeni de la membrii săi pentru a produce un film despre lucrătorii electrici. Dar munca la acest proiect s-a blocat. Aproximativ 1 milion de yeni au fost înghițiți în cheltuieli organizaționale inițiale, iar sindicatul a decis să împrumute restul de 9 milioane echipajului filmului Dark in the Daytime. Această sumă a fost insuficientă pentru un proiect atât de mare, dar cu toate acestea a servit drept bază pentru începerea lucrărilor. Întreaga echipă de filmare a avut nevoie în timp ce lucra la acest film, în plus, și-au amanetat lucrurile personale și au oferit veniturile pentru nevoile filmărilor. În cele din urmă, filmul a fost finalizat și lansat.

După vizionarea filmului, adevărații criminali s-au predat. Apoi s-a dovedit că nevinovații au fost torturați și au făcut acuzații false. După lansarea filmului, instanța supremă a hotărât ca cazul Yakai să fie returnat spre reinvestigare.

Filmul s-a descurcat bine la box office. A fost distribuit de o companie mică, Dokuritsu Eiga, care a încasat un total de 46 de milioane de yeni, dar după cum subliniază criticul Akira Iwasaki, box office-ul ar fi fost de multe ori mai mare dacă companiile mai mari care monopolizau piața filmelor japoneză ar fi distribuit .

Premii și nominalizări

... În „Întuneric în mijlocul zilei” o vedem pe mama unui tânăr care a fost condamnat la moarte din greșeală, care își suportă cu resemnare și statornic durerea. Sub privirea celor din jur, își continuă viața anterioară, nu plânge și nu se plânge. Ea nu se poate amăgi cu speranța că acuzatul va fi declarat o eroare judiciară și eliberat. Ea nu mai crede în nimic și îi aruncă lui Buddha sacrificii în râu. Îndrăgostiții triști vorbesc cu tristețe despre nuntă, iar pe acoperișul hambarului, unde s-au refugiat, se revarsă monoton o ploaie fină de toamnă. Acestea sunt scene de neuitat. Forță reală, încredere calmă, pasiune reținută - acestea sunt trăsăturile inerente caracterului lui Tadashi Imai. Au dat viață filmului său.

• A 11-a ceremonie de decernare a premiilor (pentru 1956) [6] .

• pentru cel mai bun film din 1956.
• Cel mai bun regizor - Tadashi Imai
• Cel mai bun scenariu - Shinobu Hashimoto.
• pentru cea mai bună muzică pentru film - Akira Ifukube (ex aequo - "The Burmese Harp " și "The Burning Demon ").

• (1957) Câștigat: [7]

• pentru cel mai bun film din 1956.
• Cel mai bun regizor - Tadashi Imai

• A 7-a ceremonie de premiere (pentru 1956) Câștigat: [7]

• pentru cel mai bun film din 1956.
• Cel mai bun regizor - Tadashi Imai
• Cel mai bun scenariu - Shinobu Hashimoto.

• al IX-lea Festival Internațional de Film de la Karlovy Vary (1956)

[3] :* Premiul Mondial pentru Progres.

( Moscova , 1957 )

• Medalie de aur.

Note

1. ↑ Sato, Tadao . „Cinema din Japonia”: Traducere din engleză - M., „Curcubeu”, 1988. - 224 p. P.209.
2. ↑ 真昼の暗黒 Arhivat 26 iunie 2018 la Wayback Machine de pe site-ul revistei Kinema Junpo  (japoneză)
3. ↑ 1 2 „Cinema și Timp”, buletinul Fondului de Film de Stat al URSS, numărul doi (cartea 2), M., 1962, p. 56-58
4. ↑ * Iwasaki, Akira , „Modern Japanese Cinema”, 1958, (traducere din japoneză 1962, Traducători: Vladimir Grivnin, L. Levin), - M .: Art, 1962, P. 524. pp.172-174
5. ↑ Iwasaki, Akira . „Cinema japonez modern”, 1958, (traducere din japoneză 1962, Traducători: Vladimir Grivnin, L. Levin), - M .: Art, 1962, P. 524. P.174
6. ↑ Câștigătorii premiului 1956 Arhivat la 19 septembrie 2018 la Wayback Machine pe site-ul oficial al Premiului Mainichi  (japonez)
7. ↑ 1 2 Mahiru no ankoku (1956) —Premii pe IMDb  

Literatură

• Akira Iwasaki , „Cinema japonez modern”, 1958, (traducere din japoneză 1962, Traducători: Vladimir Grivnin, L. Levin), - M .: Art, 1962, P. 524.
• Akira Iwasaki . „Istoria cinematografiei japoneze”, 1961 (traducere din japoneză 1966, Traducători: Vladimir Grivnin, L. Levin și B. Raskin). — M.: Art, 1966, p.320.
• Tadao Sato . „Cinema din Japonia”: Traducere din engleză - M., „Curcubeu”, 1988. - 224 p. ISBN 5-05-002303-3 .
• " Director's Encyclopedia : Cinema of Asia, Africa, Australia, Latin America", Research Institute of Cinematography, Vetrova T. N. (redactor-șef), Mainland -M., 2001, pp. 47-48. ISBN 5-85646-053-7 .
• Jacoby Alexander Un manual critic al regizorilor de film japonezi. - Berkeley, California: Stone Bridge Press, 2008. - ISBN 978-1-933330-53-252295 .

Site-uri tematice	AllMovie AlloCine ČSFD Afinitate de film Baza de date de filme pe Internet