Suflete moarte

• guvernator ;
• guvernator ;
• fiica guvernatorului ;
• locotenent guvernator ;
• Președintele Camerei ;
• seful politiei ;
• director de poștă ;
• procuror ;
• Manilov  - un proprietar de teren (numele de familie "Manilov" a devenit un nume de uz casnic pentru a desemna un visător inactiv, iar o atitudine visătoare și inactivă față de tot ceea ce îl înconjoară a început să fie numită " Manilovism ");
• Lizonka , soția lui Manilov;
• Themistoclus  - fiul cel mare al lui Manilov (8 ani);
• Alkid  - fiul cel mic al lui Manilov (6 ani);
• Nastasya Petrovna Korobochka  - proprietar de teren;
• Nozdryov  - proprietar de teren;
• Alexey Mizhuev  - ginerele lui Nozdryov ;
• Mihail Semionovici Sobakevici  - proprietar de teren;
• Feodulia Ivanovna  - soția lui Sobakevici;
• Stepan Alexandrovich Plyushkin  - proprietar de teren;
• unchiul Mityai ;
• unchiul Minyai ;
• Anna Grigorievna  - „o doamnă plăcută din toate punctele de vedere”;
• Sofia Ivanovna  - „doar o doamnă drăguță”.

Volumul 2

• Cicikov Pavel Ivanovici - potrivit lui Tentetnikov, prima persoană din viața sa cu care poți trăi un secol și nu te certa. De pe vremea primului volum, a îmbătrânit puțin, dar, cu toate acestea, a devenit și mai îndemânatic, mai ușor, mai politicos și mai plăcut. El duce din nou o viață de țigan, încearcă să cumpere țărani morți, dar reușește să dobândească puțin: proprietarii au o modă de a gaj sufletele Consiliului de administrație . Cumpără o moșie mică de la unul dintre proprietari, iar spre sfârșitul poeziei iese într-o înșelătorie cu moștenirea altcuiva . Nefiind părăsit la timp orașul, aproape că a pierit în închisori și servitute penale. Va face un lucru favorabil: îi va împăca pe Betrischev și Tentetnikov, asigurând astfel nunta acestuia din urmă cu fiica generalului Ulinka.
• Tentetnikov (Derpennikov) Andrei Ivanovici, proprietar, 32 de ani. Vestitorul literar al lui Oblomov : se trezește mult timp, poartă halat, primește oaspeți și iese rar din casă. Personajul său este complex, are capacitatea de a fi dușmănos cu aproape toată lumea dintr-un exces de simț al dreptății. Educat, ambițios, a locuit de ceva timp în capitală și a servit ca funcționar. A fost membru al unui cerc filantropic , unde a condus și a încasat cotizațiile de membru; după cum sa dovedit, prototipul Ostap Bender din acea vreme. A părăsit cercul, apoi s-a certat cu șeful serviciului, a renunțat la cariera plictisitoare și s-a întors la moșie. A încercat să schimbe viața țăranilor săi în bine, dar, după ce a întâlnit neînțelegeri reciproce și opoziție din partea lor, renunță și la această afacere. Încearcă să scrie o lucrare științifică, știe să deseneze.

„... Tentetnikov aparținea familiei acelor oameni care nu sunt traduși în rusă, care aveau nume înainte: proști, cartofi de canapea, nenorociți, și pe care acum, într-adevăr, nu știu cum să le numesc. Sunt astfel de personaje deja născute, sau sunt formate mai târziu, ca rezultat al circumstanțelor triste care înconjoară grav o persoană? ... Unde este cel care, în limba maternă a sufletului nostru rusesc, ar putea să ne spună acest cuvânt atotputernic: înainte! cine, cunoscând toate forțele, proprietățile și toată profunzimea naturii noastre, cu un singur val magic ne-ar putea îndrepta către o viață înaltă? Cu ce ​​lacrimi, cu ce dragoste, un rus recunoscător l-ar plăti. Dar pleoapele trec după secol, jumătate de milion de Sydney, proști și bobakov moțenesc profund, iar în Rus se naște rar un soț care știe să pronunțe acest cuvânt atotputernic.

• Alexander Petrovici este primul director al școlii la care a urmat-o Tentetnikov.

„... Alexander Petrovici era înzestrat cu flerul de a auzi natura umană... De obicei spunea: „Eu cer mintea și nu altceva. Cine se gândește că este inteligent nu are timp să facă farse: farsa trebuie să dispară de la sine. Nu și-a înfrânat multă distracție, văzând în ele începutul dezvoltării proprietăților spirituale și spunând că are nevoie de ele, ca erupțiile cutanate la medic, pentru a afla cu siguranță ce conține exact în interiorul unei persoane. Nu a avut mulți profesori: a citit el însuși majoritatea științelor. Fără termeni pedanți, vederi și puncte de vedere pompoase, el a fost capabil să transmită însuși sufletul științei, astfel încât chiar și un minor ar putea să vadă pentru ce avea nevoie de el... Dar este necesar ca chiar în momentul în care el (Tentetnikov) a fost transferat la acest curs al aleșilor,... un mentor extraordinar a murit brusc... Totul s-a schimbat în școală. În locul lui Alexandru Petrovici, unii Fedor Ivanovici a intrat... "

• Fedor Ivanovici este, în consecință, noul director.

„... În stăpânirea liberă a copiilor din primul an, ceva neînfrânat i se părea. A început să stabilească un fel de ordine exterioară între ei, a cerut tinerilor să rămână într-un fel de tăcere tăcută, pentru ca în niciun caz să nu meargă toată lumea ca în perechi. A început chiar să măsoare distanța de la un cuplu la un cuplu cu un etalon. La masă, pentru o vedere mai bună, a așezat pe toți la înălțime...”

„... Și, ca și cum ar fi să-l ciudă pe predecesorul său, a anunțat din prima zi că inteligența și succesul nu însemnau nimic pentru el, că se va uita doar la un comportament bun ... Este ciudat: Fiodor Ivanovici nu a obținut un comportament bun. Au început farsele ascunse. Totul era în ordine în timpul zilei și mergea în perechi, dar noaptea se desfășoară ... Respectul pentru superiori și autorități s-a pierdut: au început să-și bată joc atât de mentori, cât și de profesori ”

„... la blasfemie și ridicolizarea religiei însăși, doar pentru că directorul a cerut să meargă frecvent la biserică și un preot rău a fost prins [nu prea deștept (într-o ediție ulterioară)]”

„... Regizorii au început să se numească Fedka, Bulka și alte nume diferite. Desfrânarea care a început nu a fost deloc copilărească... orgii de noapte de tovarăși care și-au dobândit un fel de doamnă [amantă - una pentru opt persoane (într-o versiune timpurie)] chiar în fața ferestrelor apartamentului regizorului...

S-a întâmplat ceva ciudat și cu științe. Au fost concediați noi profesori, cu noi puncte de vedere și puncte de vedere...”

„... Au citit cu învățătură, au bombardat ascultătorii cu mulți termeni și cuvinte noi. A existat o legătură logică, și în urma unor noi descoperiri, dar vai! nu exista doar viață în știința însăși. Toate acestea au început să pară moarte în ochii ascultătorilor care începuseră deja să înțeleagă ... El (Tentetnikov) i-a ascultat pe profesori care se entuziasmau în catedră și și-a amintit de fostul mentor, care, fără să se entuziasmeze, știa să facă Vorbeste clar. A ascultat chimie, filozofia drepturilor și aprofundări profesorale în toate subtilitățile științei politice și istoria generală a omenirii într-o formă atât de uriașă, încât profesorul a reușit să citească doar introducerea și dezvoltarea comunităților unor germani. orașe în trei ani; dar toate acestea i-au rămas în cap în niște bucăți urâte. Datorită minții sale firești, simțea doar că nu așa trebuie să fie predat... Ambiția era puternic trezită în el, dar nu avea activitate și domeniu. Ar fi mai bine să nu-l entuziasmăm! .. "

• Generalul Betrischev, proprietar de pământ, vecin de Tentetnikov. Priveliștea are un mândru patrician roman , mare, cu mustață și impunător. Cu inimă bună, dar îi place să conducă și să-și bată joc de alții. Ceea ce este în minte este pe limbă. Personajul este contradictoriu până la tiranie și, ca și al lui Tentetnikov, mândru.
• Ulinka este fiica lui Betrischev, mireasa lui Tentetnikov. O fată frumoasă, naturală, foarte vioaie, cu aspect nobil este una dintre acelea cărora se potrivește bine orice lucru. Cicikov, impresionat de frumusețea ei, a remarcat totuși la ea o lipsă de grosime (într-o ediție timpurie). Se știu puține despre personajul ei (jumătate din capitolul al doilea se pierde în schițe), dar autoarea o simpatizează și a ales-o ca eroină a celui de-al treilea volum.

„... Dacă într-o cameră întunecată s-ar fi aprins dintr-o dată o imagine transparentă, luminată din spate de o lampă, nu ar fi izbit ca această figurină strălucitoare de viață, care părea tocmai să lumineze camera. Părea că o rază de soare zbura cu ea în cameră, luminând brusc tavanul, cornișa și colțurile ei întunecate... Era greu de spus pe ce pământ s-a născut. Un contur atât de pur și nobil al feței nu putea fi găsit nicăieri, cu excepția poate doar pe unele camee antice. Dreaptă și ușoară, ca o săgeată, părea să se înalțe deasupra tuturor cu înălțimea ei. Dar a fost o înșelăciune. Nu era deloc înaltă. Acest lucru s-a întâmplat din armonia extraordinară și relația armonioasă dintre toate părțile corpului, de la cap până la degete ... "

• Cocoșul Pyotr Petrovici, proprietar. Extrem de grasă, foarte amabilă, veselă și activă, o mare ospitalieră . Se enervează doar dacă cineva de la el nu mănâncă bine. Privind și direcționând munca oamenilor, îi place să-i mustre cu bunăvoință de dragul unui cuvânt „picant”. Un bun stăpân în averea lui naturală, dar, după spusele lui Cicikov, un contabil rău de bani. Poate să ia masa ore întregi, să găsească oaspeții și să aibă conversații delicioase despre mâncare și cum să o gătească, are în cap un întreg volum despre mâncarea gustoasă și sănătoasă . De dragul hranei, el este capabil de o ispravă: el personal, ca în luptă, se repezi în mijlocul iazului pentru a-și ajuta oamenii să scoată un sturion uriaș. Spre deosebire de lăcomul vicios al primului volum al lui Sobakevici, Pyotr Petrovici nu este lipsit de romantism: îi place să călătorească cu oaspeții pe lacul de seară într-o barcă mare cu vâsle și să cânte un cântec îndrăzneț. Și-a ipotecat moșia („ca toți ceilalți”), pentru ca cu banii pe care i-a primit, el și familia lui să plece în lume, la Moscova sau la Sankt Petersburg.

— Prostule, prostule! Cicikov îşi spuse: „Va risipi totul şi va transforma copiii în mici trăgănaşi. O moşie decentă. Veţi vedea, ţăranii sunt bine şi nu sunt răi. Şi când se vor lumina acolo, la restaurante şi în teatre, totul se va duce la naiba. Aș trăi eu, un kulebyaka, la țară... Ei bine, cum poate o astfel de persoană să meargă la Sankt Petersburg sau la Moscova? Cu o astfel de ospitalitate, el va trăi acolo în puf în trei ani ! Adică nu știa că acum s-a îmbunătățit: și fără ospitalitate să coboare totul nu în trei ani, ci în trei luni.-
"Dar știu ce crezi," spuse Cocoșul.
"Ce?" - întrebă Cicikov, stânjenit.-
„Credeți:” Nebunul, prostul ăsta, Cocoșul ăsta, m-a invitat la cină, dar tot nu este cina.

• Aleksasha și Nikolasha - fiii lui Pyotr Petrovici Petukh, elevi de liceu.

„... care trântea sticlă după sticlă; era clar căreia dintre cunoștințele umane aveau să acorde atenție la sosirea în capitală.

• Platonov Platon Mihailovici este un domn bogat, un tânăr foarte frumos de înaltă statură, dar în viață este învins de blues , care nu și-a găsit interesul în sine. Potrivit fratelui Vasily, el este ilizibil pentru cunoștințe. Acceptă să-l însoțească pe Cicikov în rătăcirile sale, pentru a risipi în sfârșit această plictiseală prin călătorii. Cicikov a fost foarte încântat să aibă un astfel de însoțitor: putea fi abandonat pentru toate cheltuielile de călătorie și, uneori, să împrumute o sumă mare de bani.
• Voronoi-Cheapy - un proprietar de teren, un lider al unui anume subteran.
• Skudrozhoglo (Kostanzhoglo, Poponzhoglo, Gobrozhoglo, Berdanzhoglo) Konstantin Fedorovich - un proprietar de pământ de aproximativ patruzeci de ani. Aspect sudic, persoană brună și energică, cu ochi foarte vioi, deși oarecum bilioasă și febrilă; critică cu tărie ordinele și modele străine care au devenit la modă în Rus'. Un director de afaceri ideal, un proprietar nu din naștere, ci din natură. A cumpărat ieftin o fermă ruinată și și-a mărit veniturile de mai multe ori în câțiva ani. El cumpără pământul proprietarilor din jur și, pe măsură ce economia se dezvoltă, devine un capitalist de producție . Trăiește ascetic și simplu, nu are interese care să nu aducă un venit cinstit. Cicikov a fost uimit de capacitatea lui Skudrozhoglo de a obține beneficii și profituri „din orice gunoi” și, inspirat de exemplul său, a decis să devină proprietar de teren și proprietar de suflete reale, nu moarte. Cu toate acestea, la sfârșitul celui de-al doilea volum, natura pro-hindeană a lui Pavel Ivanovich a prevalat din nou.

„... despre Konstantin Fedorovich - ce putem spune! acesta este un fel de Napoleon...”

• Soția lui Skudrozhoglo este sora soților Platonov, similară în exterior cu Platon. Pentru a se potrivi cu soțul ei, o femeie foarte economică.
• Colonelul Koshkarev este un proprietar de teren. Arată foarte sever, cu fața uscată extrem de serioasă. A eșuat economia și a dat faliment, dar pe de altă parte a creat un sistem „ideal” de administrare a moșiei sub forma de tot felul de birouri guvernamentale în dezordine așezate în sat, comisioane, subcomisii și hârțoage între ele; oficiali - foști țărani: o parodie a unui sistem birocratic dezvoltat într-o țară nedezvoltată. La întrebarea lui Cicikov despre cumpărarea de suflete moarte, pentru a arăta cât de bine funcționează aparatul său administrativ, el încredințează această chestiune în scris departamentelor sale. Răspunsul scris lung care a venit seara, în primul rând, îl certa pe Cicikov că nu are educația potrivită, întrucât numește sufletele de revizuire moarte: morții nu sunt dobândiți și, în general, oamenii educați știu sigur că sufletul este nemuritor; în al doilea rând, toate sufletele de revizuire au fost de mult gajate și re-ipotecate într-o casă de amanet .

„De ce nu mi-ai spus asta înainte? De ce i-au ferit de fleacuri?”, a spus Cicikov cu inimă. „De ce, de unde aș putea să știu despre asta în primul rând? Acesta este tocmai avantajul producției de hârtie, că acum totul, ca în palma ta, s-a dovedit a fi clar..."
"Ești un prost, o brută proastă!" - își spuse Cicikov. - „M-am adâncit în cărți, dar ce am învățat?” Dincolo de orice curtoazie și cuviință, și-a luat pălăria – de acasă. Coșerul stătea în picioare, taxiurile erau gata și caii nu erau amânați: o cerere scrisă avea să fie făcută cu privire la hrană, iar hotărârea - de a da ovăz cailor - avea să iasă abia a doua zi".

• Khlobuev Semyon Semyonovich (Pyotr Petrovici) - un proprietar sărac, 40-45 de ani. Mot și proiector, de mult blocat în datorii și reușind în același timp să rămână pe linia de plutire. Capabil să folosească ultimii bani pentru a stabili un eveniment social, să trateze pe toată lumea cu șampanie (franceză adevărată), iar a doua zi din nou cerșetor până la vremuri mai bune. Și-a vândut moșia lui Cicikov pentru 30 de mii de ruble. Apoi a devenit dependent de Murazov (vezi mai jos).

„În discursurile sale a fost atât de multă cunoaștere a oamenilor și a luminii! El a văzut multe lucruri atât de bine și de corect, a conturat atât de potrivit și de îndemânat vecinii proprietarilor de pământ în câteva cuvinte, a văzut atât de clar neajunsurile și greșelile tuturor... a putut să transmită cele mai mici obiceiuri ale lor atât de original și de potrivit încât ambele dintre ei erau complet fascinați de discursurile sale și erau gata să-l admită drept cea mai deșteaptă persoană.
„Ascultă”, a spus Platonov, „cum poți, cu o astfel de minte, experiență și cunoștințe lumești, să nu găsești mijloace de a ieși din situația ta?
” o grămadă de lanterne. Toate erau atât de absurde, atât de ciudate, curgeau atât de puțin din cunoașterea oamenilor și a lumii, încât nu se putea decât să ridice din umeri: „Doamne, Doamne, ce distanță imensă între cunoașterea lumii și capacitatea de a folosește aceste cunoștințe!”. Aproape toate proiectele s-au bazat pe nevoia de a obține dintr-o dată o sută sau două sute de mii de undeva...
„Ce să faci cu asta”, gândi Platonov. Încă nu știa că în Rus’, la Moscova și în alte orașe, există astfel de înțelepți a căror viață este un mister inexplicabil. Totul pare să fi trăit, de jur împrejur îndatorat, fără fonduri de nicăieri, iar cina care se cere pare să fie ultima; iar mesenii cred că mâine gazda va fi târâtă la închisoare. Trec zece ani după aceea - înțeleptul încă ține de lume, este și mai îndatorat decât înainte și pregătește cina în același mod, iar toată lumea este sigură că mâine îl vor târî pe proprietar la închisoare. Același om înțelept a fost Khlobuev. Numai în Rus' ar putea exista astfel. Neavând nimic, s-a tratat și ospitalier, ba chiar a oferit patronaj, a încurajat tot felul de artiști care veneau în oraș, le-a dat adăpost și un apartament... Uneori zile întregi nu era nici o firimitură în casă, uneori îl întrebau. o astfel de cină care să satisfacă gustul celor mai bune delicatese. Proprietarul a apărut festiv, vesel, cu postura unui domn bogat, cu mersul unui om a cărui viață curge din belșug și mulțumire. Dar uneori au fost minute (vreme) atât de dificile încât altul se spânzura sau se împușca în locul lui. Dar a fost salvat de o dispoziție religioasă, care într-un mod ciudat s-a combinat în el cu viața lui disolută... Și - un lucru ciudat! - aproape întotdeauna venea la el... ajutor neașteptat..."

• Platonov Vasily Mihailovici - proprietar de pământ. Nu arată ca un frate nici ca înfățișare, nici ca caracter, o persoană veselă și bună la inimă. Proprietarul nu este mai rău decât Skudrozhoglo și, ca un vecin, nu este entuziasmat de influențele germane.
• Lenitsyn Alexei Ivanovici - proprietar de teren, Excelența Sa. Prin dorința unor circumstanțe nu foarte grave, el a vândut suflete moarte lui Cicikov, ceea ce mai târziu, când a fost introdus un proces împotriva lui Pavel Ivanovici , i-a părut foarte rău.
• Chegranov este moșier.
• Murazov Afanasy Vasilievich este un fermier , un finanțator de succes și inteligent și un fel de oligarh al secolului al XIX-lea. După ce a salvat 40 de milioane de ruble și a decis să salveze Rusia cu banii săi; cu toate acestea, metodele sale seamănă foarte mult cu crearea unei secte . Îi place să intre în viața altcuiva „cu brațe și picioare” și să-l îndrume pe drumul cel bun (după părerea lui).

„Știi, Piotr Petrovici (Khlobuev)? da-mi asta in brate - copii, treburi; lasă-ți și familia (soția)... La urma urmei, circumstanțele tale sunt de așa natură încât ești în mâinile mele... Pune-ți o haină simplă siberiană... da, cu o carte în mâini, pe un cărucior simplu și du-te la orașe și sate... (cere bani pentru biserică și strânge informații despre toată lumea) »

• Vishnepokromov Varvar Nikolaevici
• Khanasarova Alexandra Ivanovna este o bătrână foarte bogată.

"-" Am, poate, o mătușă de trei milioane de putere", a spus Hlobuev", o bătrână evlavioasă: dă la biserici și mănăstiri, dar îl ajută pe vecinul ei tugen. Cel mai tânăr dintre slujitori va avea vreo șaizeci de ani. , deși ea îi spune: „Hei, micuțule!” Și o vor închide. Așa este!”

• The Legal Counsel - Philosopher  este un om de afaceri foarte experimentat și ciudat, cu un comportament extrem de volatil în funcție de recompensă. Aspectul ponosit creează un contrast cu mobilierul șic al casei sale.
• Samosvistov este un oficial. „O fiară care suflă”, un petrecător, un luptător și un mare actor: nu atât pentru mită , ci de dragul imprudenței îndrăznețe și batjocorirea superiorilor, stinge sau, dimpotrivă, „termină” orice afacere. În același timp, nu disprețuiește falsurile și deghizările. Pentru treizeci de mii în total, a fost de acord să-l ajute pe Cicikov, care a ajuns în închisoare.

„În timp de război, acest om ar face minuni: ar fi trimis undeva să treacă prin locuri impracticabile, periculoase, să fure un tun de la inamicul chiar în fața lui... Și din lipsa unui câmp militar... a murdar și stricat. Afaceri incredibile! a fost bun cu tovarășii săi, n-a vândut pe nimeni și, crezându-și cuvântul, s-a ținut; dar el considera superiorii de deasupra lui ca fiind ceva ca o baterie inamică, prin care trebuie să străpungi, profitând de orice punct slab, gol sau omisiune "

• guvernator general  - prinț ; ultimul personaj din acest volum, un alt deținător de virtuți destul de controversate: o persoană extrem de decentă și tremurător de furioasă, care nu tolerează răufăcătorii și călcătorii legii până la dezgust și împingere cu cizma; capabil de măsuri extreme și rele de dragul victoriei binelui. Am vrut să-l judec pe Cicikov în cea mai mare măsură, dar când a început un flux de tot felul de absurdități, aranjate de consilierul juridic, Samosvistov și alții, și cel mai important - sub influența convingerii lui Murazov, a fost forțat să se retragă și să lase personajul principal merge; acesta din urmă, la rândul său, plecând din închisoare și repede, ca un vis urât, uitând de îndemnurile lui Murazov, și-a făcut un nou frac și a plecat a doua zi din oraș. Tentetnikov a căzut și în mâinile dreptății prințului. La sfârșitul manuscrisului supraviețuitor, prințul adună toți oficialii și raportează că i s-a deschis un abis de fărădelege, va cere împăratului să-i acorde puteri speciale și promite tuturor procese mari, un proces militar rapid și represiune . , și în același timp apelează la conștiința celor prezenți.

„... Este de la sine înțeles că printre ei vor suferi mulți nevinovați. Ce să fac? Cazul este prea dezonorant și strigă dreptate... Trebuie să apelez acum la un singur instrument insensibil al dreptății, un topor care trebuie să ne cadă în cap... Cert este că ne-a venit să ne salvăm pământul; că pământul nostru piere deja nu de la invazia a douăzeci de limbi străine, ci de la noi înșine; că deja trecut de guvernul legal, s-a format un alt guvern, mult mai puternic decât oricare altul legal. Condițiile lor au fost stabilite, totul a fost evaluat și prețurile chiar au fost făcute cunoscute tuturor...”

• Potrivit memoriilor protopopului Matei Konstantinovsky , mentorul spiritual al lui N.V. Gogol, care a citit personal caiete cu manuscrise proaspete ale celui de-al doilea volum al său, au prezentat un preot și un guvernator. „În unul sau două caiete”, își amintește protopopul Matei, „ preotul a fost descris … Era o persoană vie, pe care oricine l-ar recunoaște, și s-au adăugat trăsături că... eu nu am și, în plus, cu nuanțe catolice , și a ieșit nu chiar un preot ortodox . M-am opus publicării acestor caiete, chiar am cerut să fie distruse. Într-un alt caiete erau schițe... doar schițe ale unui fel de guvernator , care nu există. Am sfătuit să nu public nici acest caiet, spunând că îl vor ridiculiza chiar mai mult decât Corespondența cu prietenii” [11] [12] .

Durata

Nu există o indicație clară a timpului evenimentelor din poem, deși există o serie de semne indirecte care se contrazic. Mai jos sunt cele mai evidente contradicții, dar aceasta nu este nicidecum o listă completă [13] .

În text, timpul acțiunii este caracterizat de cuvintele „la scurt timp după glorioasa expulzare a francezilor”, adică nu mai devreme de 1813. O discuție asupra ipotezei „Este Cicikov un Napoleon deghizat” cu menționarea că Napoleon se află pe Sfânta Elena indică faptul că evenimentele ar fi trebuit să aibă loc în perioada 1815-1821 (între trimiterea la Sfânta Elena și data lui Napoleon). moarte).

Dar cartea menționează de mai multe ori un „ofițer de jandarmerie” în context polițienesc, iar Corpul Separat al Jandarmilor din Imperiul Rus a fost format în 1826, în timp ce a primit funcțiile de poliție politică la sfârșitul lunii aprilie 1827.

Descrierea încheierii de tranzacții – „cetățile au fost consemnate, marcate, trecute în carte și unde trebuiau să fie, cu acceptarea de jumătate de procent și pentru o tipărire la Vedomosți” – întârzie și mai mult timpul de acțiune, întrucât Gubernskiye Vedomosti a început să apară în Rusia din 1838.

Analiză literară

În critica literară sovietică, structura în trei părți a „Sufletelor moarte” este identificată cu poezia lui Dante Alighieri „ Divina Comedie ” - primul volum din „Suflete moarte” se presupune că este corelat ideologic cu „Iad”, al doilea - cu „Purgatoriu”, al treilea – cu „Paradis”.

Scriitorul Dmitri Bykov crede că „Suflete moarte” este o poezie despre rătăciri precum Odiseea lui Homer , la care Jukovski lucra în acel moment . Bykov notează că literatura națională se bazează de obicei pe două motive epice: călătoria și războiul. În literatura greacă, aceasta este Odiseea și Iliada , în rusă Sufletele moarte ale lui Gogol și Războiul și pacea lui Tolstoi . Rătăcirile lui Cicikov sunt asemănătoare cu rătăcirile lui Ulise (Chicikov: „ Viața mea este ca o corabie printre valuri ”). Există, de asemenea, o analogie a următoarelor personaje: Manilov - o sirenă , Sobakevich - Polifem , Korobochka - Circe , Nozdryov - Eol [14] .

Scriitoarea Elena Sazanovich crede că totul este mult mai simplu. „Până astăzi, cinci personaje ale proprietarilor lui Gogol trăiesc printre noi. Paraziții zaharinii sunt manilovi, nări panibrat neglijenți, comercianți de cutii plângeri, sobakevici nepoliticoși cu capul tare, plușuri avarii patologici. Nicio consolare! Suflete moarte. Moartea omului în om. Astăzi sunt mai vii ca niciodată. Și, desigur, principalul răufăcător. Cicikov. Un fel de escroc, un aventurier care cumpără suflete moarte. Mai precis, potrivit lui Gogol, „proprietar”, „dobânditor”, dar într-un mod simplu - un ticălos ... ”, a scris ea în eseul „ Nikolai Vasilyevich Gogol. Suflete vii și moarte” (în secțiunea autorului „100 de cărți care au șocat lumea”, revista „ Tineritul ” Nr. 04, 2013) [15] .

Imaginea Rusiei

Poemul oferă imaginea Rusiei sub forma unei troici rapide de cai , care „cedează loc altor popoare și state” [aprox. 1] :

Nu-i așa că și tu, Rus', că se năpustește o troică vigură, imbatabilă?
[…] … unde te duci? Dă un răspuns. Nu dă un răspuns. Un clopot este plin de un sunet minunat; aerul sfâşiat în bucăţi bubuie şi devine vânt; tot ceea ce este pe pământ zboară pe lângă și, privind în jos, dă-i deoparte și dă-i drumul altor popoare și state .

În surse străine, a fost exprimată opinia că imaginea „Păsării troicii” a servit mult timp la justificarea exclusivității și superiorității morale a Rusiei față de alte popoare [16] :

Gogol descrie Rusia ca o țară profund afectată de vicii și corupție, dar tocmai această sărăcie și păcătoșenie determină renașterea sa mistică . Escrocul Cicikov călărește în troică, iar coșorul beat o conduce, dar această imagine se transformă într-un simbol al țării alese de Dumnezeu, cu strălucire înaintea altor țări.

Ilustrații

Ilustrațiile pentru romanul „Suflete moarte” au fost create de artiști ruși și străini remarcabili.

• Desenele lui Alexander Agin , gravate de colaboratorul său obișnuit, Eustathius of Bernard , au devenit lucrări clasice .

• Nozdrev
  A. A. Agina

• Sobakevici
  A. A. Agina

• Plyushkin
  A. A. Agina

• Doamnă drăguță și doamnă drăguță din toate punctele de vedere

„O sută de desene pentru sufletele moarte ale lui N.V. Gogol” a fost publicată în 1848-1847 în caiete cu câte patru gravuri în lemn . Pe lângă Bernardsky, elevii săi F. Bronnikov și P. Kurenkov au participat la gravarea ilustrațiilor. Întreaga serie (104 desene) a fost publicată în 1892 și repetată fototipic în 1893. În 1902, când dreptul de autor exclusiv asupra operelor lui Gogol, deținut de editorul din Sankt Petersburg A.F. Marx , a expirat ; Au fost publicate două ediții ale „Suflete moarte” cu desene de A. A. Agin (Editura și Imprimeria Electrică din Sankt Petersburg F. F. Pavlenkov ). În 1934 și 1935, la Editura de Stat de Ficțiune a fost publicată o carte cu ilustrații de Agin. În 1937, la editura Academia a apărut „Suflete moarte” cu desene de Agin, regravate de M. G. Pridantsev și I. S. Neutolimov . Ulterior, gravurile lui E. E. Bernardsky au fost reproduse fotomecanic (Editura Statului Daghestan, Makhachkala , 1941; Editura Statelor Copii, 1946, 1949; Goslitizdat, 1961; Agenția de publicitate și informatică Trud, 2001). Ilustrațiile lui Agin au fost reproduse și în ediții străine ale „Suflete moarte”: 25 dintre ele într-o traducere germană, publicată în 1913 la Leipzig ; 100 - în ediția emisă de editura Zander din Berlin fără indicarea anului. Desenele lui Agin au fost reproduse în publicația editurii din Berlin „ Aufbau Verlag ” (1954). [17]

• O altă serie recunoscută de ilustrații pentru roman este a lui Pyotr Boklevsky .

• Nozdrev
  P. M. Boklevsky

• Sobakevici
  P. M. Boklevsky

• Plyushkin
  P. M. Boklevsky

• Manilov
  P. M. Boklevsky

Artistul a început să lucreze la ilustrații pentru Dead Souls în anii 1860. Cu toate acestea, prima publicație datează din 1875, când 23 de portrete în acuarelă ale eroilor lui Gogol, reproduse în tehnică de gravură în lemn , au fost tipărite de revista Moscova „Pchela”. Apoi, încă șapte desene au apărut în revista Picturesque Review în 1879, 1880, 1887. Prima publicație independentă a ilustrațiilor lui Boklevsky a fost Albumul tipurilor lui Gogol ( Sankt Petersburg , 1881), publicat de N. D. Tyapkin cu o prefață de V. Ya. Stoyunin . Albumul este format din 26 de desene publicate anterior în reviste. A fost republicată în mod repetat în tehnica gravurării în lemn de tipografii din Sankt Petersburg S. Dobrodeev (1884, 1885), E. Goppe (1889, 1890, 1894 [18] ). În 1895, editorul din Moscova V. G. Gauthier a publicat un album într-o nouă tehnică fototip cu o prefață de L. A. Belsky . Un album din 1881 cu desenele lui Boklevsky a fost reprodus în facsimil în Germania de către editura Rütten und Loning din Berlin (1952). Desenele lui Boklevsky au fost rareori folosite ca ilustrații reale. Ele au fost prezentate pe deplin în volumul 5 din Operele complete ale lui N. V. Gogol, întreprins de editura Pechatnik ( Moscova , 1912). Mai târziu, desenele lui Boklevsky au ilustrat publicarea Suflete moarte (Goslitizdat, 1952) și volumul al 5-lea din Operele colectate ale lui Gogol (Goslitizdat, 1953). Șapte imagini cu bust oval ale lui Cicikov, Manilov, Nozdrev, Sobakevici, Plyushkin, Căpitanul Kopeikin , Tentetnikov în lucrările colectate sunt tipărite pe hârtie cretată pe foi separate folosind tehnica autotipului [19] .

• P. P. Sokolov , fiul pictorului P. F. Sokolov , a finalizat mai întâi un ciclu de acuarele colorate (situat în Muzeul de Stat al Rusiei ). Câțiva ani mai târziu, artistul a revenit la temele „Suflete moarte” iar în anii 1890 a finalizat o serie de acuarele alb-negru. Lucrarea sa a fost publicată inițial ca cărți poștale la începutul anilor 1890 și a fost publicată ca un album de 12 coli. În 1891, acuarele color de Pyotr Petrovici Sokolov, publicate inițial ca cărți poștale, au fost publicate ca album. Ca ilustrații de cărți, acuarelele alb-negru ale lui Sokolov au fost folosite pentru prima dată în Lucrările complete ilustrate ale editurii Pechatnik din Moscova ale lui Gogol în 1911-1912. În 1947, 25 de desene ale lui Sokolov au fost reproduse pe foi separate într-o ediție publicată în seria Goslitizdat „Literatura clasică rusă”.
• Pictorul itinerant V. E. Makovsky a pictat acuarele pe temele „Suflete moarte” în anii 1901-1902, fără ca lucrările sale să fie ilustrații. Spre deosebire de Boklevsky, care a preferat „ portretele ” eroilor, lucrările lui Makovsky sunt dominate de compoziții cu mai multe figuri și peisaje ; o mare importanță se acordă interioarelor recreate autentic . Lucrările lui Makovsky au fost publicate în 1902 în ediția „Binele poporului”, apoi în 1948 (au fost reproduse 25 de acuarele) și în 1952 (patru foi de ilustrații) în publicațiile Goslitizdat.
• Editura din Petersburg, A.F. Marx , a realizat în 1901 o ediție ilustrată a Sufletelor moarte, pentru pregătirea căreia un grup mare de artiști a fost implicat sub îndrumarea lui P.P. Gnedich și M.M. Dalkevich : peisajele au fost realizate de N.N. Bazhin și N.N. Khokhryakhov , scene cotidiene - V. A. Andreev , A. F. Afanasiev , V. I. Bystrenin , M. M. Dalkevich , F. S. Kozachinsky , I. K. Mankovsky, N. V. Pirogov, E P. Samokish-Sudkovskaya , inițiale și viniete - N. S. Samokish În total, pentru ediția din 1901 au fost realizate 365 de ilustrații, cu terminații și viniete - 560, dintre care 10 ilustrații au fost reproduse prin heliogravură și tipărite pe coli separate, restul au fost plasate în text și tipărite prin tehnica autotipului. Marx a cheltuit o sumă importantă de bani, aproximativ 7.000 de ruble, pentru obținerea drepturilor de utilizare a originalelor ilustrative de la artiști. Această ediție nu s-a repetat până în 2010, doar câteva desene din ea au fost folosite în ediția bulgară din 1950. În 2010, editura Vita Nova a publicat o carte în care a fost reprodus un set complet de ilustrații (365 de desene) ale ediției lui A. F. Marx. În anexa cărții - un eseu istoric și analitic despre ilustrarea poemului lui Gogol în secolul al XIX-lea, scris de criticul de artă din Sankt Petersburg D. Ya. Severyukhin .
• Ediția din 1909, realizată de I. D. Sytin, a fost ilustrată de Z. Pichugin și S. Yaguzhinsky, ale căror lucrări nu au adus nicio contribuție semnificativă la iconografia poeziei lui Gogol.
• În 1923-1925, Marc Chagall a creat o serie de gravuri dedicate Sufletelor moarte. O ediție franceză a poemului cu ilustrațiile lui Chagall nu a apărut niciodată. În 1927, artistul a donat lucrările Galeriei Tretiakov , unde au fost expuse din când în când. Textul poeziei și ilustrațiile au fost combinate abia în 2004 în publicația „N. V. Gogol „Suflete moarte. Ilustrații de Marc Chagall.“” ISBN 5-9582-0009-7 .
• În 1953, Editura de Stat de Literatură pentru Copii a Ministerului Educației din RSFSR a publicat o poezie cu 167 de desene ale artistului A. M. Laptev. Aceste ilustrații au fost folosite în retipăriri ulterioare ale acestei cărți [20]
• În 1981, editura Khudozhestvennaya Literatura a publicat Suflete moarte (textul a fost tipărit după publicarea lui N.V. Gogol. Lucrări adunate în șase volume, vol. 5. M. Goslitizdat, 1959) cu ilustrații de V. Goryaev.
• În 2013, editura Vita Nova a publicat poezia cu ilustrații ale graficianului moscovit, celebrul caricaturist S. A. Alimov

Chagall a început să lucreze la ilustrații pentru „Suflete moarte” în 1923, îndeplinind ordinul marchandului și editorului francez Ambroise Vollard. Întreaga ediție a fost tipărită în 1927.

Cartea, tradusă din textul lui Gogol în franceză de A. Mongo și ilustrată de Chagall, a fost publicată la Paris abia în 1948, la aproape zece ani de la moartea lui Vollard, datorită eforturilor unui alt editor francez remarcabil, Eugene Theriade [21] .

Traduceri

Poezia „Suflete moarte” a început să câștige faimă internațională în timpul vieții scriitorului. Într-un număr de cazuri, au fost publicate pentru prima dată traduceri ale fragmentelor sau ale capitolelor individuale ale romanului. În 1846, a fost publicată la Leipzig o traducere germană a „ Die toten Seelen ” a lui F. Lobenstein (retipărită în 1871, 1881, 1920), în 1913 a fost publicată o altă traducere sub titlul „ Irrfahrten oder Die toten Seelen ” de Paul Tschitchikow. La trei ani de la prima traducere germană, a apărut o traducere în cehă de K. Havlichka-Borovsky (1849). Traducere anonimă « Viața acasă în Rusia. De către un nobil rus " a fost publicat în engleză la Londra în 1854. În Statele Unite ale Americii, poemul a fost publicat pentru prima dată în traducere de I. Hapgood în 1886 sub titlul „ Călătoriile lui Tchitchikoff, sau sufletele moarte ” (retipărit la Londra în 1887). Ulterior, cu titlul „ Suflete moarte ”, au fost publicate diverse traduceri la Londra (1887, 1893, 1915, 1929, 1930, 1931, 1943) și New York (1916, 1936, 1937); uneori romanul era tipărit cu titlul Călătoriile lui Cicikov; sau, Viața de acasă în Rusia ” (New York, 1942) sau „ Suflete moarte. Călătoria lui Cicikov sau viața acasă în Rusia ” (New York, 1944). Un fragment în limba bulgară a fost publicat în 1858. Prima traducere în limba franceză a fost publicată în 1859. [22] .

Prima traducere poloneză a celor două capitole a apărut în 1844 în jurnalul lui Józef Kraszewski Atheneum . Traducerea lui Z. Velgosky, publicată în 1867, a suferit o serie de neajunsuri. O traducere literară completă a romanului lui Vladislav Bronevsky a fost publicată în 1927.

Prima traducere a primului volum al poemului în ucraineană a fost făcută de Ivan Franko în 1882. În 1934 a fost tradusă de Grigory Kosynka (editate de V. Podmogilny), în 1935 a fost publicată o traducere editată de A. Khutoryan, F. Gavrish, M. Shcherbak (două volume ale poemului). În 1948 a fost publicată o traducere sub redacția lui K. Shmygovsky, în 1952 - sub redacția lui I. Senchenko (două volume ale poemului).

Fragmentul „Nozdryov”, tradus în lituaniană de Vincas Petaris , a fost publicat în 1904. Motejus Miskinis a pregătit o traducere a primului volum în 1922-1923, dar apoi nu a fost publicată; traducerea sa a fost publicată la Kaunas în 1938 și a trecut prin mai multe ediții [23] .

Prima traducere în albaneză a fost un fragment despre troica rusă, publicat în 1952. Mai întâi a fost publicat un extras despre doi scriitori din capitolul VII (1858) în limba bulgară, apoi o traducere a primelor patru capitole (1891); Romanul a fost publicat în întregime pentru prima dată în 1911 [24] .

Prima traducere în belarusă a fost făcută în 1952 de Mikhas Mashara . Tot în 1990, Dead Souls a fost tradus în belarusă de Pavel Misko [25] .

O traducere completă a Sufletelor moarte în esperanto a fost făcută de Vladimir Vychegzhanin și publicată de Sezonoj în 2001 [26] .

Adaptări de Mihail Bulgakov

O serie de adaptări ale poemului lui Gogol au fost create de Mihail Bulgakov în anii 1920 și 30. În 1922, a fost publicat foiletonul său „ Aventurile lui Cicikov ”, în care eroii poemului lui Gogol au ajuns în Rusia în anii 1920, iar Cicikov a făcut o carieră amețitoare, devenind miliardar. La începutul anilor 1930, Bulgakov a scris piesa Suflete moarte , care a fost montată cu succes la Teatrul de Artă din Moscova . După aceea, conducerea Primei Fabrici de Film a semnat un acord cu Bulgakov pentru a scrie un scenariu bazat pe poemul lui Gogol. Deși scenariul (sub titlul „ Aventurile lui Cicikov, sau Suflete moarte ”) a fost scris și revizuit de mai multe ori, nu a fost pus în scenă.

Adaptări cinematografice și producții teatrale

Cinematografie

Poezia a fost filmată de mai multe ori.

• În 1909, filmul „ Suflete moarte ” a fost filmat în studioul lui Khanzhonkov (regizor - Pyotr Chardynin ).
• În 1960, a fost filmată piesa de teatru „ Dead Souls ” (regizorul Leonid Trauberg , în rolul lui Cicikov - Vladimir Belokurov ); acest film a fost bazat pe o punere în scenă a poemului creat în 1930 de Mihail Bulgakov .
• În 1969, o piesă de teatru „ Dead Souls ” a fost filmată la televiziunea Leningrad (regizor - Alexander Belinsky , în rolul lui Cicikov - Igor Gorbaciov ).
• În 1974, la studioul Soyuzmultfilm , au fost filmate două filme de animație bazate pe intriga Dead Souls : The Adventures of Chicikov. Manilov” și „Aventurile lui Cicikov”. Nozdriov. Regizor de scenă - Boris Stepantsev .
• În 1979, un spectacol de film al Teatrului de Artă din Moscova, numit după M. M. Gorki (r. - V. Bogomolov) cu V. Inocent în rolul lui Cicikov.
• În 1984, a fost filmat filmul „ Suflete moarte ” (regizor - Mikhail Schweitzer , în rolul lui Cicikov - Alexander Kalyagin ).
• În 2005, pe baza „Dead Souls” și a altor lucrări ale lui Gogol, a fost filmat seria „ The Case of” Dead Souls” (regizor - Pavel Lungin , în rolul lui Cicikov - Konstantin Khabensky ).
• În 2019, a fost filmat gratuit în serialul de televiziune Gogol . Rolul lui Manilov a fost interpretat de Gennady Smirnov .
• În 2020, a fost lansat serialul rusesc „ Dead Souls ” regizat de Grigory de Constantinopol , în care imaginile lui Gogol acționează în Rusia modernă. Distribuție Evgeny Tsyganov (Cichikov) , Alexander Robak (Sobakevich), Dmitri Dyuzhev (Manilov), Elena Koreneva (Korobochka), Timofei Tribuntsev (Nozdrev), Alexei Serebryakov (Plyushkin).

Teatru

Poezia a fost pusă în scenă de mai multe ori în Rusia. Regizorii apelează adesea la piesa de teatru a lui M. Bulgakov , bazată pe lucrarea cu același nume a lui Gogol (1932).

• 1933 - Teatrul de Artă din Moscova, „Suflete moarte” (pe baza piesei lui M. Bulgakov ). Regizor - V. Nemirovici-Danchenko .
• 1978 - Teatrul de dramă și comedie din Moscova pe Taganka , „Povestea Revizskaya”. Înscenare - Y. Lyubimova .
• 1979 - Teatrul Dramatic din Moscova pe Malaya Bronnaya , „Drumul”. Înscenare - A. Efros .
• 1988 - Teatrul Dramatic din Moscova. Stanislavsky , Spectacol solo „Suflete moarte”. Regizor: M. Rozovsky Distribuție: Alexander Filippenko .
• 1993 - Teatrul „Russian Entreprise” din Sankt Petersburg, numit după Andrei Mironov , „Suflete moarte” (bazat pe lucrările lui M. Bulgakov și N. Gogol ). Director - Vlad Furman . Distribuție: Serghei Russkin, Nikolai Dik, Alexei Fedkin.
• 1999  - Teatrul de Stat din Moscova „Lenkom” , „Faxă” (bazat pe piesa de teatru a lui N. Sadur „Fratele Cicikov” fantezie bazată pe poemul lui N. Gogol „Suflete moarte”). Înscenare - M. Zakharova . Distribuție: Dmitri Pevtsov , Tatyana Kravchenko , Viktor Rakov .
• 2000 - „ Contemporan ”, „Suflete moarte”. Regizat de Dmitry Zhamoida. Distribuție: Ilya Drenov, Kirill Mazharov, Yana Romanchenko, Tatyana Koretskaya, Rashid Nezametdinov.
• 2005 - Teatru. Maiakovski , Suflete moarte. Regizor - Serghei Artsibashev . Distribuție: Daniil Spivakovsky , Svetlana Nemolyaeva , Alexander Lazarev , Igor Kostolevsky .
• 2005 - Teatrul Național Academic numit după Yanka Kupala ( Minsk , Republica Belarus ), „Chicikov”. Regizor - Valery Raevsky, costume și scenografie - Boris Gerlovan, compozitor - Viktor Kopytko. Spectacolul prezintă atât artiști populari, cât și artiști onorati din Belarus, precum și tineri actori. Rolul soției șefului poliției este jucat de Svetlana Zelenkovskaya .
• 2006 - Teatrul-studio din Moscova al lui Oleg Tabakov , „Aventura, compilat după poezia lui N. V. Gogol „Suflete moarte””. Regizat de Mindaugas Karbauskis. Distribuție: Serghei Bezrukov , Oleg Tabakov , Boris Plotnikov , Dmitri Kulichkov.
• 2006 - Teatrul Central Academic de Păpuși de Stat, numit după S. V. Obraztsov , „Concert pentru Cicikov cu orchestră”. Regizor - Andrey Dennikov . Distribuție: Andrey Dennikov , Maxim Mishaev, Elena Povarova, Irina Yakovleva, Irina Osintsova, Olga Alisova, Yana Mikhailova, Alexey Pevzner, Alexander Anosov.
• 2009 - Teatrul Academic de Stat Sverdlovsk de comedie muzicală , Suflete moarte. Libret de Konstantin Rubinsky , compozitor - Alexander Pantykin .
• 2010 - Teatrul Muzical de Stat din Omsk , Dead Souls. Libret de Olga Ivanova și Alexander Butvilovsky, versuri de Serghei Plotov, compozitorul Alexander Zhurbin .
• 2013 - Centrul Gogol ( Moscova , Rusia). Regizor - Kirill Serebrennikov .
• 2013 - Teatrul Kolyada ( Ekaterinburg , Rusia), „Suflete moarte”. Montat și regizat de Nikolai Kolyada . Distribuție: Lyubov Vorozhtsova , Serghei Fedorov , Oleg Yagodin , Maxim Chopchiyan, Svetlana Kolesova, Vasilina Makovtseva , Rinat Tashimov .
• 2013 - Teatrul pentru copii și tineret din Omsk ( Omsk , Rusia), „Dragul meu Plyushkin”. Regizor - Boris Gurevici.
• 2017 - teatru " Căutare " ( Lesosibirsk , Rusia). Regizor - Oleg Lipovetsky . Spectacolul a primit 6 nominalizări la Golden Mask Award [27] .
• 2018, februarie - Teatrul Tineretului Perm ( Perm , Rusia), „Suflete moarte”. Regizor de scenă - Vladimir Gurfinkel . Autorul piesei este Ilya Gubin . Printre eroii spectacolului se numără anchetatorul Departamentului III al Cancelariei Majestății Sale Imperiale , care este absent din textul poeziei [28] .
• 2019 - Teatrul-Studio de teatru popular „Artel” ( Podolsk , Rusia), „Aventurile lui Ch ...”. Regizor - O. Ogonkova, designer de producție - O. Farafonova.
• 2019, octombrie - Teatrul Dramatic Tyumen ( Tyumen , Rusia) „Suflete moarte”. Regizor și coregraf - Irina Tkachenko, autoarea piesei - Ilya Gubin , compozitoare - Olga Shaidulina. Genul spectacolului este definit ca o farsă muzicală. Unul dintre rolurile centrale în spectacol este rolul guvernatorului, jucat de regizorul de teatru Serghei Osintsev [29] .
• 2021 - Teatru. E. B. Vakhtangov , „Suflete moarte”. Montat de Vladimir Ivanov . Genul piesei este definit ca „galop în două acte”. O caracteristică a spectacolului este participarea la ea a doar doi actori care arată toate personajele. Ea este Maria Aronova , El este Vladislav Gandrabura .

Opera

Scrisă de Rodion Șchedrin în 1976, opera Suflete moarte a fost pusă în scenă pe 7 iunie 1977 la Teatrul Bolșoi din Moscova . Dir. — Boris Pokrovsky . Partide principale: A. Voroshilo (Cichikov), L. Avdeeva (Korobochka), V. Piavko (Nozdrev), A. Maslennikov (Selifan). Dirijor - Yuri Temirkanov , care mai târziu a transferat opera la Teatrul Kirov (Mariinsky) din Leningrad . Compania Melodiya a lansat un disc pe discuri de vinil, care a fost ulterior relansat în străinătate de compania BMG .

Vezi și

• Yastrzhembsky, Nikolai Feliksovich
• Avakyan, Yuri Aramovici
• asociația persoanelor decedate
• Marinari văduve

Note

1. ↑ În școala sovietică , fragmentul „Troika Pasăre” era supus memorării obligatorii.

1. ↑ Mann Yu. V. Gogol . Scurtă enciclopedie literară. T. 2: Gavrilyuk - Zulfigar Shirvani. Pagină 210-218 . Biblioteca electronică fundamentală „Literatura și folclorul rusesc” (1964). Consultat la 2 iunie 2009. Arhivat din original pe 28 ianuarie 2012. (nedefinit)
2. ↑ Vadim Polonsky. Gogol (link inaccesibil) . În jurul lumii . Yandex. Consultat la 2 iunie 2009. Arhivat din original pe 19 februarie 2012. (nedefinit) 
3. ↑ N. V. Gogol la Roma în vara lui 1841. - P. V. Annenkov. Amintiri literare. Articol introductiv de V. I. Kuleshov; comentarii de A. M. Dolotova, G. G. Elizavetina, Yu. V. Mann, I. B. Pavlova. Moscova: Ficțiune, 1983 (O serie de memorii literare).
4. ↑ Khudyakov V.V. Escrocheria lui Cicikov și Ostap Bender // Oraș în salcâmi înfloriți... Benders: oameni, evenimente, fapte / ed. V. Valavin. - Bendery: Polygraphist, 1999. - S. 83-85. — 464 p. - 3200 de exemplare.  — ISBN 5-88568-090-6 .
5. ↑ Mann Yu.V. În căutarea unui suflet viu: „Suflete moarte”. Scriitor - critic - cititor. - M . : Carte, 1984. - S. 7. - (Soarta cărților).
6. ↑ Hyetso G. Ce s-a întâmplat cu volumul al doilea din Dead Souls? // Întrebări de literatură. - 1990. - Nr 7 . - S. 128-139 .
7. ↑ Se găsește al doilea volum din „Suflete moarte” . podrobnosti (25 aprilie 2009). Preluat la 21 februarie 2020. Arhivat din original la 21 februarie 2020. (nedefinit)
8. ↑ Gogol N. V. Suflete moarte .
9. ↑ N. V. Gogol. Opere colectate în opt volume. Volumul 6. S. 316
10. ↑ Misterul criptei de sub „Octombrie”  (link inaccesibil)
11. ↑ 31.01.2014 BIOLOGIA PROTOPOT MATEI KONSTANTINOVSKY, Mărturisitorul N. V. GOGOL . Preluat la 26 august 2017. Arhivat din original la 30 iulie 2017. (nedefinit)
12. ↑ Suflete moarte. Volumul 2 Arhivat pe 31 august 2017 la Wayback Machine , Comentarii, III.
13. ↑ Zeev Dashevsky. Apologia lui Cicikov. timpul din roman. . Preluat la 3 decembrie 2020. Arhivat din original la 5 martie 2021. (nedefinit)
14. ↑ Dmitri Bykov. Prelegerea „Gogol. În căutarea celui de-al doilea volum”
15. ↑ Revista Yunost (2013, Nr. 04) (link inaccesibil) . Data accesului: 18 octombrie 2016. Arhivat din original pe 8 decembrie 2013. (nedefinit) 
16. ↑ „Rusia lui Putin: Soci sau bust”, [[The Economist]] 1 februarie 2014 . Preluat la 3 decembrie 2017. Arhivat din original la 12 octombrie 2017. (nedefinit)
17. ↑ E. L. Nemirovsky. Ediții ilustrate ale „Suflete moarte” de N. V. Gogol. - CompuArt 2004, Nr. 1 . Preluat la 31 martie 2007. Arhivat din original la 19 mai 2007. (nedefinit)
18. ↑ „Album tipurilor lui Gogol bazat pe desenele artistului P. Boklevskaya”
19. ↑ E. L. Nemirovsky. Ediții ilustrate ale „Suflete moarte” de N. V. Gogol. - CompuArt 2004, Nr. 2 . Data accesului: 31 martie 2007. Arhivat din original la 24 ianuarie 2007. (nedefinit)
20. ↑ Ultimul până în prezent a fost publicat în 2008 ( ISBN 978-5-280-03429-7 ) la editura Khudozhestvennaya Literatura sub titlul „Suflete moarte. O poezie spusă de artistul A. Laptev (cu atașare fragmente de text în limbile rusă și engleză și galerii de portrete ale personajelor lui Gogol realizate de artistul P. Boklevsky) / Idee, compilație, prefață și comentarii de V. Modestov.
21. ↑ Ediția „Ilustrații de Marc Chagall la poezia lui N. V. Gogol „Suflete moarte””, L. V. Khmelnitskaya
22. ↑ Yu. V. Mann. În căutarea unui suflet viu: Suflete moarte. Scriitor - critic - cititor. Moscova: Carte, 1984 (Soarta cărților). S. 387; Bibliografia traducerilor în limbi străine ale lucrărilor lui NV Gogol. Moscova: Biblioteca de stat de literatură străină a întregii uniuni, 1953, pp. 51-57.
23. ↑ V. Brio. Lucrarea lui N. V. Gogol în Lituania. — Relații literare interetnice la lecțiile de literatură rusă. Rezumat de articole. Kaunas: Shviesa, 1985, p. 24, 26.
24. ↑ Bibliografia traducerilor în limbi străine ale operelor lui N. V. Gogol. Moscova: Biblioteca de stat de literatură străină a întregii uniuni, 1953, pp. 51-52.
25. ↑ Scrieri din Belarus: 1917-1990. Mensk: Literatura Mastatskaya, 1994.
26. ↑ Recenzie în British Esperanto Magazine Arhivat 30 iulie 2017 la Wayback Machine  (în special)
27. ↑ 2019 Nominees Arhivat pe 7 martie 2019 la Wayback Machine . masca de aur
28. ↑ Teatrul Perm pentru Tineri Spectatori (TYUZ). „Suflete moarte” . Consultat la 6 februarie 2018. Arhivat din original pe 5 februarie 2018. (Rusă)
29. ↑ Site-ul oficial al Teatrului Dramatic Tyumen . Preluat la 31 ianuarie 2020. Arhivat din original la 3 aprilie 2020. (nedefinit)

Literatură

• Aksakov K. S. Câteva cuvinte despre poemul lui Gogol: „Aventurile lui Cicikov sau sufletele moarte” - M . : 1842. - 19 p.
• Terts A. (Sinyavsky A. D.) . La umbra lui Gogol // Sobr. op. în 2 vol. - M. , 1992. - T. 2. - S. 3-336. — 655 p.
• Nabokov VV Nikolai Gogol // Prelegeri despre literatura rusă . - M. , 1996. - S.  31 -136. — 440 s. — ISBN 5-86712-025-2 .
• Minyukhina E. A. Imagini și teme ale literaturii ruse // Imagini de basm în „Suflete moarte” a lui N. V. Gogol . - Vologda: Rus, 1998. - S. 68-78. (Rusă)
• Poltavets E. Yu. „Suflete moarte” de N. V. Gogol // Experiența lecturii comentate // Literatura la școală: jurnal. - 1998. - Nr 2 . - S. 93-103 .
• Petrova N.V. Tradiții ale epopeei homerice în poezia lui N.V. Gogol „Suflete moarte” // Literatura la școală: jurnal. - 1998. - Nr. 3 . - S. 22-30 .
• Poltavets E. Yu. „Suflete moarte” de N. V. Gogol // Experiența lecturii comentate // Literatura la școală: jurnal. - 1998. - Nr. 3 . - S. 78-86 .
• Poltavets E. Yu. „Suflete moarte” de N. V. Gogol // Experiența lecturii comentate // Literatura la școală: jurnal. - 1998. - Nr. 4 . - S. 111-121 .
• Kondaurova I. A. Fenomenul zvonului în complotul poeziei lui N. V. Gogol „Suflete moarte” // Studii filologice // Saratov University Press: o colecție de articole științifice ale tinerilor oameni de știință. - 1998. - Emisiune. 1 . - S. 58-61 .
• Andreev A.N. Suflete vii ale lui Nikolai Vasilyevich Gogol // Despre conceptul „Suflete moarte” // Limba și literatura rusă: jurnal. - 2001. - Nr. 3 . - S. 38-53 .

Link -uri

• Suflete moarte în biblioteca lui Maxim Moshkov
• Ilustrații ale artistului V. E. Makovsky pentru poezia „Suflete moarte”

Texte de lucrări	Proiectul Gutenberg
Site-uri tematice	MusicBrainz
Dicționare și enciclopedii	Britannica (online) Treccani Universalis
În cataloagele bibliografice BNF : 120658619 GND : 4252749-1 J9U : 987007302830705171 LCCN : n84113573 NKC : aun2008464362 SUDOC : 059218975 VIAF : 183487532 WorldCat VIAF : 183487532