„No pasaran” ( spaniolă: ¡No pasarán! - „(Ei) nu vor trece!” ) este un slogan politic care exprimă intenția fermă de a-și apăra poziția.
Această frază se întoarce la sloganul militar francez al Primului Război Mondial fr. On ne passe pas! - („fără pasaj”), care la rândul său repetă expresia idiomatică comună pentru semnele de interdicție . Sloganul a câștigat popularitate în timpul bătăliei de la Verdun (1916) ca expresie a hotărârii franceze de a-și apăra țara natală. A devenit înaripat datorită generalului Robert Nivel , deși expresia a fost folosită înainte în propaganda militară. Totodată, a fost compus un cântec patriotic: „ Verdun! On ne passe pas " (text de Eugène Jouillot și Jacques Casoy, muzică de René Mercier), al cărui refren, parțial, spunea: „Halte là! on ne passe pas... (...) C'est ici la porte de France, Et vous ne passerez jamais" ( "Opriți-vă! Nu există trecere! (...) Aceasta este poarta Franței, Și tu nu va trece niciodată prin ea!" ). Sintagma a apărut și pe afișele de propagandă după a doua bătălie de la Marne (1918) și a fost reprodusă ulterior pe emblemele garnizoanelor din linia Maginot (1929-1940).
Acest slogan a venit în limba rusă din spaniolă. În timpul războiului civil spaniol (1936-1939), când trupele franciste s-au apropiat de Madrid , a fost folosit de Dolores Ibarruri în discursul ei din 18 iulie 1936 (numit și „No pasarán”) [1] . După aceea, sloganul a devenit unul dintre simbolurile mișcării antifasciste . Apărarea a avut succes, Franco a fost nevoit să oprească ofensiva. Antifasciștii încurajați au sărbătorit acest lucru cu un nou slogan (mai puțin cunoscut): " ¡Pasaremos!" (Vom trece!).
Fraza de răspuns a lui Francisco Franco „Hemos pasado” („Am trecut”) a fost auzită abia trei ani mai târziu, după căderea Madridului cu 4 zile înainte de încheierea războiului. Aproape imediat după aceea, celebra cântăreață spaniolă Celia Gamez a interpretat piesa „Ya hemos pasado” („Și totuși am trecut”) [2] .
Nu vor trece!, ziceau marxiştii
Nu vor trece!, strigau prin străzi
Nu vor trece!, se auzea tot timpul
În toate pieţele cu glasurile lor jalnice
(...)
Am trecut deja!, spun rebelii
Am trecut deja!, iar noi în Prado
Privind direct la Señá Cibeles
(...)
Deja am terminat! şi aşteptăm
Să vedem căderea mingii guvernamentale
Am terminat deja!
Ha, ha, ha!
Am trecut deja!
[3]