O, Canada! Țara mea, iubirea mea , fr. Ô Canada! Mon pays, mes amours este un cântec francez-canadian scris de viitorul prim-ministru al Canadei de Est, Georges-Étienne Cartier . Cântecul nu trebuie confundat cu imnul Canadei , scris în 1880, care începe cu cuvintele „O Canada”.
Cântecul a fost interpretat pentru prima dată la banchetul patriotic al Societății lui Ioan Botezătorul din Montreal, pe 24 iunie 1834, iar ziua în care a fost interpretată a devenit Ziua Națională a Quebecului . Versurile cântecului au fost publicate pentru prima dată un an mai târziu, la 29 iunie 1835, în ziarul La Minerve , iar mai târziu în „Colecția de cântece pentru colegii” ( Le Chansonnier des collèges , Quebec 1850), de data aceasta împreună cu melodie însă, din cele 6 strofe originale, s-au publicat doar 4. În 1925-1926. cântecul a fost înregistrat pentru prima dată pe discuri de gramofon [1] .
Între 1850 și 1869, Ernest Gagnon a pus versurile pe muzică compusă de Jean-Baptiste Labelle. Ce muzică a fost folosită înainte de asta rămâne necunoscut.
Comme le dit un vieil adage:
Rien n'est si beau que son pay;
Et de le chanter, c'est l'usage;
Le mien je chante à mes amis
L'étranger voit avec un oeil d'envie
Du Saint-Laurent le majestueux cours;
À son aspect le Canadien s'écrie:
Ô Canada! mon plateste! mes amours!
Maints ruisseaux et maintes rivières
Arrosent nos fertiles champs;
Et de nos montagnes altières,
De loin on voit les longs penchants.
Vallons, coteaux, forêts, chutes, rapides,
De tant d'objets est-il plus beau concours?
Qui n'aimerait pas tes lacs aux eaux limpides?
Ô Canada! mon plateste! mes amours!
Les quatre saisons de l'année
Offrent tour à tour leurs attraits.
Le printemps, l'amante enjouée
Revoit ses fleurs, ses verts bosquets.
Le moissonneur, l'été, joyeux s'apprête
À recueillir le fruit de ses labeurs,
Et tout l'automne et tout l'hiver, on fête.
Ô Canada, mon plătește! mes amours!
Le Canadien comme ses pères,
Aime à chanter, à s'égayer.
Doux, aisé, vif en ses manières,
Poli, galant, hospitalier.
À son pays il ne fut jamais traître,
À l'esclavage il résista toujours;
Et sa maxime est la paix, le bienêtre
Du Canada, son pay, ses amours.
Chaque pays vante ses belles;
Je crois bien que l'on ne ment pas;
Mais nos Canadiennes comme elles
Ont des graces et des appas.
Chez nous la belle est aimable, sincer;
D'une Française elle a tous les atours,
L'air moins coquet, pourtant assez pour plaire,
Ô Canada! mon plateste! mes amours!
Ô mon plătește! de la nature
Vraiment tu fus l'enfant chéri;
Mais l'étranger souvent parjure,
En ton sein, le trouble a nourri.
Puissent tous tes enfants enfin se joindre,
Et valeureux voler à ton secours!
Car le beau jour commencement à poindre.
Ô Canada! mon plateste! mes amours!
După cum spune vechiul proverb:
Nimic nu este la fel de frumos ca propria țară;
Și a cânta este o tradiție;
Și (cântecul) meu le cânt prietenilor mei.
Străinul privește cu invidie
La cursul maiestuos (al râului) al Sfântului Laurențiu;
Iar canadianca la vederea ei exclamă:
O, Canada! tara mea! Iubirea mea!
Înregistrare sonoră a cântecului Arhivat 6 iunie 2010 la Wayback Machine din colecția Bibliotecii și Arhivelor Canadei