Frontul Patriei (Bulgaria)

Frontul Patriotic  ( în bulgară: Otechestven front ) este o coaliție formată în Bulgaria în timpul celui de -al Doilea Război Mondial de partide de stânga antifasciste.

1942–1944

Frontul Patriei a apărut în vara anului 1942, la inițiativa BRP, ca o largă coaliție de forțe antifasciste. Frontul Patriei a inclus [1] :

• grupul politic „Link”
• Partidul Muncitorilor din Bulgaria (BRP)
• una dintre fracţiunile Uniunii Populare Agricole din Bulgaria
• Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Bulgaria (Unit)

17 iulie 1942 în transmisia postului de radio ilegal. Hristo Botev a anunțat programul Frontului Patriei. Au fost denumite sarcinile prioritare ale mișcării: ruperea relațiilor aliate cu cel de-al treilea Reich, stabilirea relațiilor de prietenie și cooperare cu URSS și alte popoare care au luptat împotriva fascismului, răsturnarea guvernului anti-popor, pro-hitler, restabilirea constituției și formarea un guvern național care se bucură de încrederea poporului bulgar.

Programul prevedea crearea comitetelor de mișcare în toate localitățile țării. La sfârșitul anului 1942, în Bulgaria existau 136 de comitete ale „Frontului Patriei” [2] , la sfârșitul lui august 1944 - 678 de comitete, care cuprindeau 3855 de persoane [3] .

La 10 august 1943 s-a format Comitetul Național al Frontului Patriei [4] .

La începutul anului 1944, în cadrul Frontului Patriei a fost creată Uniunea Militară de sub Frontul Patriei - organizație care a unit ofițerii armatei bulgare [5] .

La 6 august 1944, în urma unei întruniri a reprezentanților forțelor de opoziție, a fost adoptată „Declarația celor Treisprezece”, patru dintre semnatari fiind lideri ai Frontului Patriei.

La 9 septembrie 1944, OF a dat o lovitură de stat, care a dus la declararea războiului Germaniei de către guvernul lui Kimon Georgiev .

La 17 septembrie 1944 a fost publicat „Programul de guvernare al Frontului Patriei” – un document de politică care stabilea prioritățile politicii interne și externe a Bulgariei.

1945–1990

În septembrie 1945, un partid radical s-a alăturat Frontului Patriei [6] .

La 18 noiembrie 1945, Frontul Patriei a câștigat alegerile pentru Adunarea Populară , 88,2% dintre alegători au votat pentru candidații frontului [7] .

La inițiativa Frontului Patriei, la 8 septembrie 1946, a avut loc un referendum la nivel național, în urma căruia, la 15 septembrie 1946, a fost proclamată crearea Republicii Populare Bulgaria .

În februarie 1948, la Congresul al II-lea al Frontului Patriei, s-a luat decizia de a transforma frontul dintr-o coaliție într-o organizație social-politică unică [6] , fiind adoptate programul și carta Frontului Patriei [4] .

După cel de-al II-lea Congres, în 1948, s-au alăturat Frontului Patriei organizații obștești nepartizane: Sindicatul General al Muncitorilor, Uniunea Femeilor Populare din Bulgaria, Uniunea Tinerilor Poporului și Uniunea Luptătorilor împotriva fascismului. Drept urmare, până în iulie 1948, puterea Frontului Patriei a ajuns la 1 milion de oameni [8] .

În 1950, Frontul Patriei era format din 1 milion de oameni [6] .

În următoarele decenii, Frontul Patriei a continuat să existe ca o coaliție în care BKP a ocupat o poziție dominantă , în care a rămas o parte din BZNS, precum și (înainte de a adera la BRP) o parte din BRSDP (o) condusă de Kosta. Lupchev. Restul partidelor și-au încetat activitatea.

În 1969, 3772,8 mii de oameni se aflau în Frontul Patriei [9] .

În mai 1969, frontul a primit dreptul de inițiativă legislativă (nominarea și discutarea proiectelor de lege), dreptul de a desemna candidați pentru autoritățile locale și Adunarea Națională, iar comitetele locale ale frontului au primit dreptul de a controla activitățile întreprinderilor și instituții care funcționează în sfera utilităților publice și socio-culturale [4] .

În 1972 a avut loc al VII-lea Congres al Frontului Patriei [4] .

În mai 1987, 4,5 milioane de oameni se aflau pe Frontul Patriei [10] .

În 1988, aproximativ 4,4 milioane de oameni se aflau pe Frontul Patriei [11] .

În anii 1990, OF a fost redenumită Uniunea Patriei /OS/ și continuă să funcționeze ca organizație civilă, neguvernamentală, patriotică.

Heads OF (OS)

• Georgy Dimitrov - 1949
• Encho Staikov - 1957 - 1967
• Boyan Bolgaranov - 1967 - 1972
• Georgy Traikov - 1972 - 1974
• Pencho Cubadinski - 1974 - 1989
• Jivko Jivkov - 1989 - 1990
• Guinyo Ganev - 1990 - 2005
• Simeon Simeonov - 2005 - prezent

Informații suplimentare

• Publicația oficială tipărită a Frontului Patriei a fost cotidianul Frontul Patriei [4] , apărut din 1942 [9] .

Structura organizatorica

Organul suprem este congresul ( kongres ), între congrese - comitetul național ( comitetul național ), organismele locale - comitetele regionale ( comitetul oblast ) , comitetele raionale, comitetele comunitare ( comitetul comunitar ).

Note

1. ↑ Istoria Marelui Război Patriotic al Uniunii Sovietice, 1941-1945 (în șase volume). / redactie, N. A. Fokin, A. M. Belikov ş.a. Volumul 2. M., Editura Militară, 1961. pp. 392-393
2. ↑ Prietenie veche, fraternitate militară. / sub total ed. P. A. Zhilina, N. Kosashki. M., Editura Militară, 1980. p.153
3. ↑ Prietenie veche, fraternitate militară. / sub total ed. P. A. Zhilina, N. Kosashki. M., Editura Militară, 1980. p.159
4. ↑ 1 2 3 4 5 Frontul Patriei Bulgariei // Marea Enciclopedie Sovietică. / ed. A. M. Prokhorova. a 3-a ed. Volumul 18. M., „Enciclopedia Sovietică”, 1974. p.614
5. ↑ Istoria celui de-al doilea război mondial 1939-1945 (în 12 volume) / redacție, cap. ed. A. A. Grechko. Volumul 8. M., Editura Militară, 1977. p.210
6. ↑ 1 2 3 Bulgaria // Marea Enciclopedie Sovietică. / redacție, cap. ed. S. I. VAVILOV a 2-a ed. Volumul 5. M., Editura Științifică de Stat „Marea Enciclopedie Sovietică”, 1950. p. 427-428
7. ↑ Bulgaria // Enciclopedia istorică sovietică / redacție, cap. ed. E. M. Jukov. Volumul 2. M., Editura Ştiinţifică de Stat „Enciclopedia Sovietică”, 1961. Sf. 522-563
8. ↑ Istoria lumii / comitetul editorial, rev. ed. A. O. Chubaryan. volumul 11. M., „Gândirea”, 1977. p.89
9. ↑ 1 2 Bulgaria // Marea Enciclopedie Sovietică. / ed. A. M. Prokhorova. a 3-a ed. volumul 3. M., „Enciclopedia Sovietică”, 1970. p. 475-499
10. ↑ V. Zakharko. Frontul Unității Naționale // Izvestia, Nr. 136 (21943) din 16 mai 1987. p.5
11. ↑ Bulgaria // Anuarul Marii Enciclopedii Sovietice, 1989 (numărul 33). M., „Enciclopedia Sovietică”, 1989. p. 221-224

Literatură

• L. B. Valev. Din istoria Frontului Patriei Bulgariei (iulie 1942 - septembrie 1944). M., L. 1950 - 118 pag.
• D. Şarlanov. Tipografia națională ilegală (1942 - 09.09.1944) // „Historically Pregled”, nr. 2, 1961. p.6Z-75   (bulgară)
• Yordan N. Toncev. Acțiunea masovo-politică pe frontul Patriei și participarea acesteia la lupta luptei (1943-1944) // „Pregled istoric”, nr. 4, 1962. pp   . 3-31 (bulgară)
• Nikifor Gornensky. Sazdavane și activitatea ilegală pe frontul Patriei (1942-1944) // „Historically Pregled”, nr. 4, 1964. pp. 40-68   (bulgară)
• D. Şarlanov. Sazdavane și Deynost pe frontul Patriei (sau 1942 - sept. 1944). Sofia, editura BKP, 1966. - 231 pagini   (bulgară)
• V. Bonev. Pe frontul unit, popular și al patriei din Bulgaria. (traducere din bulgară) M., Progres, 1973. - 478 pagini.
• A. A. Kopylov. Frontul Patriei și Revoluția Democrată Populară în Bulgaria. Lvov, „Școala Vișcha”, 1985. - 222 pagini.
• T. V. Volokitina. Programul revoluției. La originile democrației populare în Bulgaria, 1944-1946. M., „Nauka”, 1990. - 236 pagini.

Link -uri

• Vl. Migev. Organizațiile politice mazovite din Bulgaria în epoca socialismului

Dicționare și enciclopedii	Britannica (online)
În cataloagele bibliografice	J9U : 987007599122105171 LCCN : n81063016 SUDOC : 177337672 VIAF : 138384017 WorldCat VIAF : 138384017