Relațiile dintre Algeria și RASD

Relațiile Algeria-Sahara de Vest

Republica Arabă Democratică Saharană

Algeria

Relațiile Algeria-Sahara de Vest  sunt relații diplomatice bilaterale dintre Algeria și Republica Arabă Democrată Saharană (RASD), care au fost stabilite în 1976 . Lungimea frontierei de stat dintre țări este de 41 km [1] .

Istorie

În 1973, mișcările rebele au început să opereze în Sahara de Vest , care au luptat pentru independența față de Maroc . Frontul Popular pentru Eliberarea Seguiet el-Hamra și Rio de Oro (Polisario) a proclamat crearea Republicii Arabe Democratice Saharanești (RASD). În 1976, Algeria a recunoscut statul și a făcut destul de multe eforturi diplomatice pentru recunoașterea internațională a RASD. Algeria a stabilit aprovizionarea cu alimente, bunuri de uz casnic și, de asemenea, a organizat tabere de antrenament pentru rebeli. Autorităţile algeriene au dat azil liderilor Polisario în taberele de refugiaţi din vilayetul din sud-vestul Tinduf . În 1979 Mauritaniaa anunțat refuzul unei părți din teritoriul RASD și s-au retras din război, iar trupele marocane au ocupat teritoriul abandonat de mauritanieni [2] [3] .

În anii 1980, guvernul algerian a anunțat autoritățile marocane că, pentru a restabili relațiile diplomatice, era necesar ca marocanii să recunoască Polisario și să negocieze o soluție finală la problema proprietății Sahara Occidentală. Acțiunile armate dintre Polisario și forțele armate ale Marocului nu s-au oprit. În 1988, Algeria și Marocul au restabilit relațiile diplomatice, dar regele Marocului a refuzat să recunoască independența Saharei de Vest [2] . Până în prezent, sprijinul algerian pentru rebelii Polisario este principalul obstacol în calea restabilirii relațiilor algerio-marocane [3] .

Note

  1. The World Factbook - Agenția Centrală de Informații . Consultat la 28 octombrie 2017. Arhivat din original la 30 septembrie 2012.
  2. 1 2 Algerian Foreign Policy pe countrystudies.us Arhivat 3 noiembrie 2016 la Wayback Machine 
  3. 1 2 Politica externă algeriană la globalsecurity.org Arhivat 29 octombrie 2017 la Wayback Machine