Alegeri parlamentare în Franța (1962)

Alegerile parlamentare anticipate din 1962 în Franța au avut loc pe 18 și 25 noiembrie, după ce președintele francez Charles de Gaulle a dizolvat Parlamentul. Au ales a doua Adunare Naţională a Republicii a V- a .

Contextul alegerilor și consecințele acestora

Din 1959 , generalul de Gaulle a început să urmeze o politică care vizează autoguvernarea Algeriei , ceea ce a provocat respingerea susținătorilor Algeriei franceze. Franța s-a confruntat cu atacuri din partea Organizației Armate Secrete , care s-a opus independenței Algeriei. Cu toate acestea, în martie 1962 , negocierile cu Frontul de Eliberare Națională Algerian s-au încheiat cu Acordurile de la Evian , care au fost confirmate printr -un referendum în Franța.

Georges Pompidou i - a succedat lui Michel Debré ca prim-ministru. După declarația antieuropeană a lui de Gaulle, partidele de centru-dreapta Mișcarea Populară Republicană și CNIP s-au retras din majoritatea prezidențială.

Pe 22 august a fost făcută o tentativă de asasinat asupra lui de Gaulle, organizată de Organizația Armată Secretă, în urma căreia acesta a anunțat un referendum care propune introducerea alegerilor universale directe pentru președintele republicii . Partidele majoritare prezidențiale au fost în favoarea alegerilor prezidențiale generale, în timp ce partidele rămase au format o coaliție împotriva acesteia. Charles de Gaulle a câștigat referendumul și a dizolvat parlamentul.

După alegerile parlamentare, opoziţia de stânga şi-a mărit reprezentarea în Adunarea Naţională, în timp ce voturile alegătorilor de centru-dreapta au revenit partidului gaulist . Georges Pompidou este din nou prim-ministru.

Rezultate

Tabelul alegerilor pentru 18 și 25 noiembrie 1962 pentru Adunarea Națională a Franței : rezultate
Partide și coaliții abr. Vot % Locuri
Uniunea pentru Noua Republică / Uniunea Democratică a Muncii
( Union pour la nouvelle République / Union démocratique du travail )
UNR/

UDT

5 855 744 31.9 229
Mișcarea Populară Republicană ( Mouvement republicain populaire ) MRP 1 665 695 9.1 36
Centrul Național al Independenților și Țăranilor ( Centre national des indépendants et paysans ) CNIP 1 404 177 7.7 28
Republicani independenți ( Républicains indépendants ) R.I. 1 089 348 5.9 douăzeci
Dreapta totală („Majoritatea prezidențială”, MRP și CNIP) 10 014 964 54.6 313
Partidul Comunist Francez ( Parti communiste français ) PCF 4003553 21.8 41
Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitorilor ( Section française de l'Internationale ouvrière ) SFIO 2 298 729 12.5 65
Partidul Radical ( Parti radical ) relatii cu publicul 1 429 649 7.8 44
Partidul Socialist Unit ( Parti socialiste unifie ) PSU 427 467 2.3 2
Total Stânga 8 159 398 44,5 152
extrema dreaptă 159 429 0,9 -
Total 18 33 791 100 465
Nu au participat: 31,3% (turda 1); 27,9% (turul 2)