| Partidul Ordinului | |
|---|---|
| Fondat | 1848 |
| desfiintat | 1852 |
| Sediu | |
| Ideologie | conservatorismul și liberalismul clasic |
Partidul Ordinului ( franceză : Parti de l'Ordre ), cunoscut și sub numele de Comitetul de pe Rue de Poitiers ( franceză : Comité de la rue de Poitiers ), a fost un partid al marii burghezii conservatoare care a apărut în 1848 și a fost un coaliția a două facțiuni monarhice franceze: legitimiștii și orleaniștii ; din 1849 până la lovitura de stat din 2 decembrie 1851, ea a ocupat o funcție de conducere în Adunarea Legislativă a celei de-a doua republici .
După alegerile din mai 1848 pentru parlamentul francez, Partidul Ordinului a fost al doilea cel mai mare grup de deputați după republicanii moderati, cu 250 din 900 de locuri în parlamentul francez. Membri importanți au fost Adolphe Thiers , François Guizot și Alexis de Tocqueville . Dar, după o victorie zdrobitoare (74% din voturi) în decembrie 1848 la alegerea președintelui Louis-Napoleon Bonaparte , pe care partidul l-a susținut, considerându-l „cel mai mic dintre toți candidații posibili” ( Thiers le-a spus în același timp membrilor partidul: „ Vom dirija acest cretin ”) [1] Ea a câștigat majoritatea absolută (64% din voturi) la alegerile generale din 1849 [2] . Cu toate acestea, în 1851, partidul s-a opus schimbării Constituției pentru a-i oferi lui Louis Napoleon Bonaparte oportunitatea de a fi ales președinte pentru încă 4 ani, deși a inclus membrii acesteia în guvernul său. După lovitura sa de stat din decembrie 1851, partidul s-a destrămat și membrii săi au fost exilați [3] .