Perdigier, Agricole
Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 26 mai 2020; verificările necesită 2 modificări .| Agricole Perdigier | |
|---|---|
| Agricol Perdiguier | |
| Aliasuri | Avignonnais la Vertu [1] |
| Data nașterii | 3 decembrie 1805 |
| Locul nașterii | Maurière-les-Avignon |
| Data mortii | 26 martie 1875 (69 de ani) |
| Un loc al morții | Paris |
| Cetățenie | Franţa |
| Ocupaţie | tâmplar, scriitor și om politic |
| Limba lucrărilor | limba franceza |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Agricole Perdiguier ( fr. Agricol Perdiguier ; 3 decembrie 1805 , Maurière-les-Avignon - 26 martie 1875 , Paris ) - scriitor și om politic francez , deputat care a susținut unificarea clasei muncitoare și numit de istorici primul sindicalist francez [2] .
Biografie
Fiu de ofițer, a studiat tâmplăria și a fost admis sub numele de Avignonnais la Vertu la corporația de ucenici din Avignon ( Compagnons du Devoir libro ), care avea caracterul unei frății mistico-caritabile . Înțelegând beneficiile oferite muncitorilor de principiul corporativ, și-a propus să unească frățiile meșteșugărești care erau în război între ele. Această idee este impregnată de scrierile sale, scrise în 1839 după sosirea sa la Paris: „Compagnonnage, rencontre de deux frères” și „Livre du compagnonnage”.
A fost inițiat în masonerie la 17 martie 1846 în loja din Paris a Ospitalierilor din Palestina a Consiliului Suprem al Franței [3] .
Ales în 1848 ca membru al adunării naționale și supranumit „ Fenelonul muncitorilor”, a intrat în stânga. După lovitura de stat a emigrat în Belgia , apoi în Elveţia . Întors în patria sa, a scris mai multe pamflete în apărarea republicii.
În 1862, a apărut piesa sa „Les gavots et les Dévorants ou la Réconciliation des compagnons”, care a dus la îndeplinire ideea sa preferată despre necesitatea unirii clasei muncitoare.
A fost înmormântat la Pere Lachaise (parcela 85).
Creativitate
Cântece- Le department des compagnons
- Adieu au pay
- Les voyageurs (melodia Turului Franței)
- Salomon (fondatorul corporației de ucenici Compagnons du Devoir de Liberté)
- Le Compagnon content de peu
- La rencontre de deux freres
- Dialog pe arhitectură
- Raisonnement sur le trait
- Notice sur le Compagnonnage
- Le Livre du Compagnonnage (1838, a 2-a ed. 1841, a 3-a ed. 1857)
- Biographie de l'auteur du livre du compagnonnage et réflexions diverses ou complément de l'histoire d'une scission dans le compagnonnage (1846)
- Memoire d'un Compagnon
- Maître Adam, menuisier à Nevers (1863)
- Question vitale sur le Compagnonnage et la classe ouvrière (1863)
- Ilustrație Le Compagnonnage
- Histoire démocratique des peuples anciens et modernes în 12 volume (au apărut doar 7 volume între 1849 și 1851)
- Les Gavots et les Devoirans sau la Reconciliation des compagnons
- Despotisme et Liberte
- peuple de france reste debout
- Allemands, daignez reflectir
- Comentariu constituer la République 1871 (colecție de articole în Le National în timpul Comunei din Paris)
- Patriotism și moderație
- Conseil d'un ami aux republicains
- La vérite sur le pape et les prêtres
- Que devient, que deviendra la France (1874)
Bibliografie
- Jean Briquet:
- Agricol Perdiguier, compagnon du tour de France et représentant du peuple: 1805-1875 , Librairie M. Rivière, 1955, 468 pagini
- Agricol Perdiguier compagnon du Tour de France et représentant du peuple 1805-1875: compagnon du Tour de France et représentant du peuple, 1805-1875 Butte aux Cailles, 1981, 593 pagini ISBN 978-2-902928-09-5
- Jean-Pierre Saltarelli, Agricol Perdiguier (1805 −1875), dit Avignonnais la Vertu, compagnon menuisier et écrivain , program de la Société Littéraire de Sorgues pour le 175 e anniversaire de sa mort, Sorgues, 2005.
- Marc Maynègre, Agricol Perdiguier, Avignonnais la Vertu (1805-1875) , Journal de la Société Littéraire, Délégation de Vaucluse, numéro|18, noiembrie 2006.
- Philippe Guillot, Georges Sand et Agricol Perdiguier , Au fil de la Sorgue Bleue, Avignon, numéro|14, janvier-mars 2009
Note
- ↑ http://www.museecompagnonnage.fr/genealogie_impression.php?compagnon_id=6320&compagnon_position=1&langue_id=1
- ↑ Ragon Michel, „Histoire de la littérature prolétarienne de langue française”; ediţii Albin Michel, 1974. p. 98
- ↑ Journal de la Grande Loge de France, nr 66, aprilie 2006, p. opt.
Link -uri
- Compagnons et compagnonnage Arhivat 5 septembrie 2021 la Wayback Machine
- L'Institut Européen de formation des Compagnons du Bâtiment Arhivat 6 ianuarie 2014 la Wayback Machine
- Ère Nouvelle des Compagnons et Aspirants Égalitaires (compagnonnage mixte) Arhivat 7 martie 2022 la Wayback Machine
- Perdigier, Agricole // Dicționar enciclopedic al lui Brockhaus și Efron : în 86 de volume (82 de volume și 4 suplimentare). - Sankt Petersburg. , 1890-1907.
 Dicționare și enciclopedii |
| |||
|---|---|---|---|---|
| Genealogie și necropole | ||||
| ||||