Suprapunerea lui Plakhutta (tema lui Plakhutta) este o temă într-o compoziție de șah . Sacrificiul unei piese pe câmpul critic determină suprapunerea reciprocă a două piese cu rază mare de acțiune egal distanțate ale adversarului (L—L‚ F—L și F—S) [1] în două variante; piesa care se suprapune a adversarului este apoi deviată de-a lungul liniei de acțiune a celeilalte piese. Un semn caracteristic al suprapunerii lui Plakhutta este crearea a două amenințări tematice (similar cu suprapunerea lui Novotny ). Cu toate acestea, în comparație cu acesta din urmă, suprapunerea lui Plakhuta necesită încă o mișcare pentru exprimarea sa. În problemele cu patru și mai multe mișcări, Plakhuta poate fi acoperită cu mișcări critice . Tema poartă numele compozitorului cehoslovac J. Plakhutta (1827-1883), care a descoperit-o în 1858; în 1857, subiectul a fost întâlnit în problema lui S. Loyd , care sa dovedit a fi incorectă.
Regina neagră este „legată” de pătratul c3, episcopul de pătratul h6. O încercare de a forța suprapunerea lor reciprocă 1.Kg7? (cu două amenințări tematice 2.Rc3# și 2.R:h6#) este infirmată de o combinație similară de Plakhutta cu suprapunerea reciprocă a pieselor albe, care este realizată de negru - 1...Nc6!, iar dacă 2.Ra: c6, apoi 2...B:g7 ! sau 2. Rxc6 Qxg7! După manevra preliminară 1.Bc2! Kpg4 Albul acoperă Plakhuta: 2.Kg7! Bxg7 3.Cd1+ Kph3 4.Rxc3+ Bxc3 5.Rxh6# sau 2...Qxg7 3.Cd1+ Kph3 4.Rxh6+ Qxh6 5.Rxc3# – două variații tematice. Alte 2…Kc6 3.С:f5+ Kpf3 4.Kh5 — 5.Kh4#/Ke1#.