| Maria Mihailovna Pilinskaya | |
|---|---|
| Data nașterii | 17 octombrie 1898 |
| Locul nașterii | Kamenets-Podolsky , Imperiul Rus |
| Data mortii | 16 decembrie 1976 (în vârstă de 78 de ani) |
| Un loc al morții | Harkov , URSS |
| Țară | URSS |
| Sfera științifică | lingvistică |
| Loc de munca | RATAU |
| Cunoscut ca | traducător de ficțiune rusă în ucraineană, lexicograf |
Maria Mikhailovna Pilinskaya (* 17 octombrie 1898 , Kamenetz-Podolsky - † 16 decembrie 1976 , Harkov ) - traducătoare ucraineană , lingvist .
În 1913 a absolvit gimnaziul pentru femei Kamenetz-Podolsk, în 1917 - seminarul pentru profesori de femei din Kiev, numit după K. D. Ushinsky . A predat în satul Tarasovka (1921), a fost responsabilă de Orfelinatul nr. 2 Kamianets-Podilsky.
În octombrie 1923, împreună cu soțul ei Ivan Dneprovsky , s-a mutat la Harkov , în a cărui viață literară s-a implicat activ. Maria Mihailovna a comunicat cu scriitorii ucraineni N. Kulish , P. Tychina , E. Zhurlyva, V. Svidzinsky, Ostap Vishnya , familia lui M. Johansen, N. Khvylev, L. Kurbas, I. Senchenko, P. Panch , G. Kotsiuba și Dr. P. Tychina a numit-o „o mare cunoscătoare a limbajului nostru cel mai profund, ca o sursă în fundul inepuizabilului, sunet” [1] . Până în 1928 a lucrat ca traducătoare la RATAU .
În 1928, a părăsit RATAU și a început să traducă ficțiune pentru diverse edituri din Ucraina [2] . Ea a tradus din rusă în ucraineană lucrările lui Maxim Gorki , Boris Gorbatov , Ilya Ilf și Evgheni Petrov [3] , Alexandru Serafimovich , Dmitri Furmanov și alții.În 1935 a fost aleasă membră a secției de traducători a Uniunii Scriitorilor din Ucraina [1] .
În 1943-1946, M. Pilinskaya a fost redactor literar al ziarului „ Harkivshchyna Socialist ”, în 1956-1965 - secretar executiv al revistei Prapor.
Împreună cu poetul Ivan Vyrgan , ea a alcătuit „Dicționarul frazeologic ruso-ucrainean” („Dicționarul ruso-ucrainean al oțelului Viraziv copie de arhivă din 7 august 2009 pe Wayback Machine ”), care a fost publicat în părți în jurnalul Prapor din Harkov (1958, nr. 9 - 1971, nr. 10) [4] . Sub o singură copertă, dicționarul a fost publicat abia în 2000 [5] .