Scenariul Lahu

Scriptul Lahu  este scriptul folosit pentru a scrie limbile Lahu vorbite în China , Laos , Myanmar și Thailanda . Conform clasificărilor moderne, limbile Lahu includ două limbi - Lahu-na (limba Lahu-ului negru) și Lahu-si (limba Lahu-ului galben) [1] .

Geografia largă a orașului Lahu , precum și evenimentele istorice din secolul al XX-lea, au determinat crearea și dezvoltarea mai multor sisteme de scriere a limbilor Lahu, aproape toate bazate pe baza grafică latină . Următoarele alfabete romanizate sunt utilizate în prezent pentru a scrie limbile Lahu:

• „Alfabetul protestant” - printre protestanții negri Lahu din Myanmar și Thailanda și Lahu galben din Laos și Thailanda.
• „Alfabetul catolic” printre catolicii lahu negri din Myanmar
• Pinyin - alfabet bazat  printre Lahus negri din China

Alfabetul protestant

Primul alfabet pentru Lahu a fost dezvoltat în Birmania de misionarii protestanți Antisdel și Tilbe (CB Antisdel, HH Tilbe) din SUA . Ei au început să lucreze la un alfabet Black Lahu în 1906, iar în 1908 au publicat prima lor carte despre el. Acest alfabet era bazat pe o bază grafică latină și includea doar caractere latine standard. În prima versiune a acestui alfabet, tonurile nu erau indicate. În 1917, liderul Karen Po Tong a finalizat acest alfabet introducând în el semne pentru a desemna tonuri, care erau plasate după silaba corespunzătoare [2] . Din 1921, acest alfabet s-a răspândit și printre Lahu din China [3] . În 1950 și 1962, s-au făcut unele modificări alfabetului protestant. În prezent, este principalul alfabet pentru Lahu Negru din Myanmar și Thailanda [2] .

În 1982, refugiații Lahu galbeni din Laos care trăiau în Statele Unite au dezvoltat o ortografie pentru limba lor, bazată tot pe alfabetul protestant. Curând și-a găsit utilizare printre lahu-ul galben din Asia de Sud-Est. În același timp, Lahu-ul Negru simt adesea că Lahu-ul Galben nu au nevoie de propria ortografie și că le este mai bine să folosească ortografia Lahu-ului Negru mai consacrată și mai răspândită [2] [4] .

Alfabetul protestant folosește p, ph, b, m, f, v, pf, hpf, bv, mv, w, t, ht, d, n, ny, l, ts, tc, tz, s, z pentru a indica inițialele . , c, ch, j, sh, y, k, hk, g, ng, h, g', k', hk' , pentru a desemna finalul  - i, e, eh, a, u, aw, o, ui , uh, ya, yao, yu, ai, ao, wi, aweh . Tonurile sunt indicate prin semne ˉ ˅ ˯ _ ˄ ˰ după finală. Înainte de 1950, tonul mijlociu era notat cu : (acum nu este notat), iar tonul scăzut nu era notat (acum notat cu _ ) [5] .

Alfabetul catolic

În anii 1930, misionarii catolici din Birmania și-au dezvoltat propriul scenariu pentru Lahu. Acest alfabet avea multe asemănări cu alfabetul protestant, dar au existat diferențe foarte semnificative în desemnarea finalelor. Alfabetul catolic nu a fost folosit pe scară largă, dar este folosit și astăzi printre catolicii lahu din Myanmar [5] .

Alfabetul catolic folosește q, qh, k, kh, g, ng, c, tc, ch, ts, j, dz, t, th, d, n, gn, p, pf, ph, phf, b pentru a desemna inițialele , bv, m, mv, h, gh, sh, s, y, z, f, v, l , pentru a desemna finalul - a, e, ë, è, i, o, ö, ò, u, ü, ae , ao . Tonurile sunt indicate, ca și în alfabetul protestant, prin semne după finală - _ ⌏ ⌍ ˯ ˄ ˰ [5] .

Alfabetul bazat pe pinyin

În Republica Populară Chineză, toate misiunile creștine străine din zona Lahu au fost închise în 1952. După aceea, s-a decis reformarea alfabetului protestant existent. Lucrările la o nouă versiune a scrisului au început în 1953. După examinarea noului alfabet de către oamenii de știință chinezi și sovietici , precum și de către autorități, acesta a fost aprobat în martie 1957. Baza grafică a noului alfabet a fost sistemul oficial de romanizare a scrierii chineze - pinyin. Cea mai importantă diferență față de alfabetul protestant a fost desemnarea tonurilor nu prin icoane speciale, ci prin literele ldqrtf după silabă. Din cauza „ revoluției culturale ” și a consecințelor acesteia din 1964-1980, scriptul Lahu nu a funcționat în RPC, dar apoi a fost reînviat. În 1989, s-au făcut ușoare modificări acestui alfabet. În prezent este lahu-ul oficial al Chinei [3] și conține 26 de litere din alfabetul latin standard [6] .

Alfabetul chinezesc folosește p, ph, b, m, f, v, w, t, ht, d, n, l, z, zh, dz, s, r, c, ch, j, sh pentru a desemna inițialele. , y, k, hk, g, ng, h, x, q, qh , pentru a desemna finalul - i, e, ie, a, u, aw, o, eu, eo, -i, -eu, -u, ia, iao, iu, ei, ai, ao, ui, uai, ou (semnul eo a fost introdus în alfabet în 1989). Tonurile sunt notate cu literele l, d, q, r, t, f , care stau după silabă (semnul f pentru a denota tonul a fost introdus în 1989) [3] .

Alte alfabete

În anii 1920, ministrul protestant local Duang Dee a dezvoltat alfabetul Lahu bazat pe scriptul Lanna . Evanghelia a fost publicată în acest alfabet în 1925, dar această scriere nu a mai primit distribuție [2] .

Un alt alfabet, pe o bază grafică mixtă , a fost dezvoltat pentru lahu din China de către omul de știință sovietic G.P. Serdyuchenko în 1957. Nu a primit niciodată nicio recunoaștere din partea autorităților. Acest alfabet avea următoarele litere: A a, B b, Ƃ ƃ, C c, D d, Ƌ ƌ, E e, F f, G g, G g, H h, I i, J j, K k, L l , M m, N n, O o, P p, Q q, R r, S s, T t, U u, V v, Ɵ ө, X x, Y y, Z z, Z z [7] .

Tabel de corespondență alfabetică

Compilat conform [3] [5] :

Inițiale:

Finala:

Tonurile (pentru alfabetul protestant și catolic sunt date în combinație cu litera a ):

Exemple de texte

Aˍbraˍhanˍ ve awˬ yaˇ lehˬ Iˉ caˆ yoˬ. Iˉcaˆ ve awˬ yaˇ lehˬ, Yaˍkoˆ yoˬ. Yaˍkoˆ ve awˬ yaˇ lehˬ, Yuˇda˰ leh yawˇ ve awˬ viˉ awˬ nyi teˇ hpaˍ yoˬ. Yuˇda˰ ve awˬ yaˇlehˬ, awˬ miˇ ma Taˍmaˍ lo paw la ve Hpaˍrehˆ leh Seˍraˆ yoˬ. Hpaˍrehˆ ve awˬ yaˇ lehˬ Heˍsaˍronˍ yoˬ. Heˍsaˍronˍ ve awˬ yaˇ lehˬ Aˍranˍ yoˬ. Aˍranˍ ve awˬ yaˇ lehˬ Aˍmiˆnaˍdaˆ yoˬ. Aˍmiˆnaˍdaˆ ve awˬ yaˇ lehˬ, Naˍsonˍ yoˬ. Naˍson ve awˬ yaˇ lehˬ, Saˍlaˍmonˍ yoˬ. Saˍlaˍmonˍ ve awˬ yaˇ lehˬ, awˬ miˇ ma Raˍhkaˆ lo paw la ve Bawˇzaˆ yoˬ. Bowˇzaˆ ve awˬ yaˇ lehˬ, awˬ miˇ ma Ruˉhtaˆ lo paw la ve Awˇbehˆ yoˬ. Awˇbehˆ ve awˬ yaˇ lehˬ hkunˉhawˉhkanˇ Daˍviˆ yoˬ.

Awlkheuq peuf thad kar Tawdkhawd cawl taf ve yol. Tawdkhawd od ve xeulsha gie chied lie, Tawdkhawd od ve liel xeulsha phier ve yol.

Libau lie Lahözhe himir hei chield vei cho yö. 1950 xor Gochint tad yo Lahozhe oda del lie Bezhi lө qai lie Mau zhushi tar oli zha dad bid vei yө. Belie xa el vel vied lөq vei gocha zhigua shioshiau tar zha ni daq lie zhibu el jad, axo qorla xorno gadei gar zhizhi jad.

Note

1. ↑ Subfamilia Lahoid . Glottolog. Preluat la 7 mai 2016. Arhivat din original la 22 aprilie 2018. (nedefinit)
2. ↑ 1 2 3 4 5 D. Bradley, M. Bradley. Standardizarea limbilor minoritare transnaționale în Asia: Lisu și Lahu // Bulletin suisse de linguislique appliyuée. - 1999. - Nr. 69/1. - P. 75-93.
3. ↑ 1 2 3 4 Minglang Zhou. Multilingvismul în China: politica reformelor scrisului pentru limbile minoritare 1949-2002 . - Berlin, 2003. - P. 323-326. — ISBN 3-11-017896-6 .
4. ↑ D. Bradley. Grupuri etnolingvistice din Myanmar // Conferința SEALS 24. - 2014.
5. ↑ 1 2 3 4 J. A. Matisoff. Dicționarul lui Lahu . - Berkeley - Los Angeles - Londra: University of California Press, 1988. - P.  20 -27. — ISBN 0-520-09711-4 .
6. ↑ 道布、谭克让.中国少数民族文字. - 北京: 中国藏学出版社, 1992. - P. 134-139. — 253 p. — ISBN 7-80057-082-7 .
7. ↑ 1 2 R. S. Gilyarevsky, V. S. Grivin. Determinant al limbilor lumii în funcție de scriere . - al 2-lea. - M . : Editura Literaturii Răsăritene, 1961. - S. 143. Exemplar arhivat (link inaccesibil) . Preluat la 7 mai 2016. Arhivat din original la 2 aprilie 2015. (nedefinit) 
8. ↑ Ma˰ htehˍ 1 . Biblia Lahu . Biblii despre Myanmar. Preluat la 8 mai 2016. Arhivat din original la 6 martie 2016. (nedefinit)