Faliment planificat
Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de
versiunea revizuită pe 14 mai 2020; verificările necesită
2 modificări .
Falimentul ( insolvența , reorganizarea ) entităților economice este un element important al mecanismului de autoreglementare într-o economie de piață.
În marea majoritate a cazurilor, orice faliment este planificat. Falimentul - ca plan de realizare a intereselor lor economice, planifică fie creditorii, fie debitorul însuși.
Falimentul planificat de debitor se numește uneori auto-faliment. Falimentul planificat al debitorului nu trebuie confundat cu falimentul penal (fictiv, deliberat ) cauzat de crearea deliberată a datoriilor. Legislația majorității țărilor care prescrie procedura falimentului conține chiar și o regulă care obligă debitorul, în anumite condiții, să demareze el însuși procedura falimentului. În plus, pentru a reduce impactul negativ asupra economiei industriilor, regiunilor, guvernele multor țări cer companiilor mari să aibă un plan în cazul propriului faliment.
Protejarea intereselor părților
Apărarea intereselor debitorului
- analiza si minimizarea riscurilor: consecinte fiscale, administrative, penale pentru debitor, functionarii acestuia si persoanele care controleaza;
- invalidarea tranzactiilor debitorului;
- aducerea funcționarilor și a persoanelor care controlează la răspundere subsidiară.
- „faliment controlat” – ieșirea debitorului din procedura falimentului cu cele mai mici pierderi până la restructurarea afacerii și economisirea acesteia pentru proprietari.
- negocierea cu creditorii în numele debitorului în vederea încheierii unui acord de soluționare sau a oficializării cesiunii drepturilor creditorului.
Protejarea intereselor creditorului
- întocmirea și depunerea la instanța de arbitraj a unei cereri de constatare a creanțelor creditorului și înscrierea acestora în registrul creanțelor creditorilor debitorului;
- identificarea și contestarea tranzacțiilor încheiate anterior ale debitorului de retragere de bunuri;
- identificarea și restituirea bunurilor vândute ilegal ale debitorului;
- aducerea persoanelor care controlează debitorul (administrator, fondator, proprietar etc.) la răspundere subsidiară - răspundere pentru debitor cu bunurile lor personale;
- reprezentarea intereselor creditorului în ședințe de judecată, adunări ale creditorilor;
- contestație împotriva acțiunilor/inacțiunii managerului de arbitraj;
- participarea la negocieri cu alți creditori participanți la dosarul de faliment, cu reprezentanții debitorului și ai managerului de arbitraj.