Decret privind detronarea lui Nicolae I - o decizie adoptată de Sejm polonez în timpul Răscoalei din 1830 , care l-a privat oficial pe împăratul rus Nicolae I de drepturile la tronul Regatului Poloniei .
După demonstrația de la Varșovia și misiunea nereușită a ministrului pro-rus Xavier Drutsky-Lyubetsky la Sankt Petersburg , la 25 ianuarie 1831 , Sejm a adoptat o rezoluție privind detronarea împăratului.
În ciuda faptului că tonul documentului a fost moderat, a însemnat prăbușirea speranțelor pentru o soluție pașnică a problemei. Istoricii polonezi cred că tocmai din ziua deciziei conflictul s-a transformat într-un adevărat război.
Din punctul de vedere al părții poloneze, după anunțarea „Decretului de detronizare”, moștenitorii lui Nicolae I nu au putut folosi titlul de rege al Poloniei și, astfel, stăpânirea lor ulterioară a Poloniei a fost ilegală, uzurpatoare. Din punctul de vedere al părții ruse, acest document era nul (fără forță legală), deoarece constituția a fost acordată Regatului Poloniei în 1815 de către monarh și numai el a putut să o schimbe. După înăbuşirea revoltei poloneze din 1830-1831 , constituţia a fost înlocuită cu Statutul Organic din 1832 .
Najświętsze i najuroczystsze umowy o tyle są nienaruszalne, o ile wiernie są dotrzymywane przez obie strony. Długie cierpienia nasze znane są całemu światu. Przysięgą poręczone przez dwu panujących, a pogwałcone tylekroć swobody - nawzajem i naród polski od wierności wobec dzisiejszego panującego uwalniają. Wyrzeczone na koniec przez samego Mikołaja słowa, że pierwszy ze strony naszej wystrzał stanie się na zawsze hasłem zatracenia Polski, odejmując nam wszelką nadzieję sprostowania rozdzych, knier zowistaw rozdzyc, knier zowiską zązązązą
Naród zatem polski, na sejmie zebrany, oświadcza: iż jest niepodległym ludem i że ma prawo temu koronę polską oddać, którego godnym jej uzna, po którym z pewnością będzie się mógł spodziewać, iż mu zaprzysiężonej wiary i zaprzysiężonych swobód święcie i bez uszczerbku dochowa.
Cele mai sacre și solemne tratate sunt inviolabile numai atunci când sunt respectate cu sinceritate de ambele părți. Lumea întreagă ne cunoaște răbdarea. Libertățile promise sub jurământ de cei doi domni și călcate atât de des eliberează ambele părți și poporul polonez de credință. În cele din urmă, cuvintele rostite de însuși Nicholas că prima împușcătură din partea noastră va fi întotdeauna semnalul distrugerii Poloniei nu ne-au lăsat nicio speranță de a corecta greșelile provocate, nu ne-au lăsat decât durere nobilă.
Astfel, poporul polonez, adunat la Sejm, declară: este o națiune independentă și are dreptul să dea coroana poloneză oricui o consideră demnă, pe cine va conta, care, jurat de credință, va fi ferm și fără a prejudicia să respecte libertățile promise prin jurământ.
Adam Mickiewicz a scris despre asta în poemul Reduta Ordona ( 1832 ):