O întrebare provocatoare sau o întrebare cu un răspuns prestabilit ( îng. întrebare încărcată ) este un exemplu de truc logic ; întrebare , a cărei formulare conține în mod deliberat o presupunere contradictorie, nerezonabilă sau evident falsă, ceea ce face semnificativ mai dificilă obținerea unui răspuns direct la aceasta („da” sau „nu”) [1] .
De regulă, astfel de întrebări sunt folosite ca instrument retoric , derutând interlocutorul sau obligându-l să confirme sau să infirme afirmația ascunsă în întrebare, care poate fi falsă [2] .
Un exemplu clasic este întrebarea provocatoare „Ai încetat să-ți mai bati soția?”. Evident, răspunzând „da”, interlocutorul confirmă involuntar că și-a bătut anterior soția, iar răspunzând „nu”, susține că o bate în continuare; ambele afirmații pot fi false. Totuși, aceeași întrebare, pusă în anumite circumstanțe, nu mai poate fi considerată provocatoare; de exemplu, dacă întrebarea de mai sus a fost pusă nu în cursul unei comunicări informale, ci în timpul procesului, unde soțul a mărturisit că și-a bătut soția [2] .