Apărarea antispațială (ASD) este un set de măsuri și operațiuni de luptă în spațiu care vizează detectarea și înfrângerea (dezactivarea, blocarea) navelor spațiale inamice pentru a câștiga dominația în spațiul cosmic, pentru a perturba un atac inamic din spațiu și pentru a asigura supraviețuirea propria grupare de sisteme spațiale militare și funcționarea lor fiabilă.
Include crearea unei grupări de active antispațiale terestre și maritime, organizarea controlului spațiului cosmic, interceptarea și distrugerea (dezactivarea, blocarea) luptei inamice și sprijinirea activelor spațiale militare. Organizat ca un sistem global. Se realizează prin sisteme speciale de detectare și interceptare a țintelor spațiale, a sateliților interceptori și a complexelor de foc de la sol și din spațiu ale Forțelor Spațiale. La începutul secolului XXI, sistemul IS (complexul de apărare antispațial) ( Rusia ) și sistemele de rachete de aviație ASAT ( SUA ) pot fi utilizate în aceste scopuri.
Începutul anilor 1960 a fost o perioadă dificilă, deoarece a existat o confruntare acerbă între SUA și URSS . Ambele țări au cheltuit mulți bani pe armament. În URSS, a fost creat un sistem de apărare antirachetă (apărare antirachetă) și, în același timp, cel mai apropiat spațiu exterior a fost stăpânit într-un ritm accelerat. Lucrările au început să se desfășoare la crearea sistemelor de arme pentru combaterea sateliților - „ luptător prin satelit ” ( IS ), apărare antispațială (PKO). Au fost create baze științifice și de producție, s-au demarat lucrările la construirea unui post de comandă și a rachetei spațiale, sisteme radar pentru detectarea sateliților (OS). În 1961, au început lucrările de pregătire pentru crearea și implementarea „IS”, iar deja în 1963, a fost efectuată lansarea primei nave spațiale din lume „ Polyot-1 ” care manevrează pe orbită, iar în 1964 „ Zborul-2 ” a fost efectuat. iesire manevrand conform programului programat. În același an, 1964, la postul de comandă al sistemului PKO a fost finalizată crearea unui complex de inginerie radio - o stație pentru determinarea coordonatelor și transmiterea comenzilor. În 1969, au fost finalizate lucrările la crearea și testarea Centrului de control spațial .
În 1970, Centrul de Control Spațial (TSKKP) cu un complex de calculatoare cu o singură mașină a fost pus în funcțiune, cu o listă a misiunilor și caracteristicilor sale de luptă, inclusiv desemnarea țintei pentru sistemul PKO.
Din 1971 până în 1978, au continuat lucrările de îmbunătățire a mijloacelor tehnice și a algoritmilor software ai complexului „IS” și SC (Spacecraft-Interceptor). În 1973, complexul IS a fost acceptat doar pentru funcționare de probă. În perioada 1973-1978 au fost efectuate o serie de lansări de interceptoare cu diverse sisteme de ghidare, iar ca urmare a modernizării complexului IS, acestea au fost extinse semnificativ fără costuri materiale semnificative. În 1978, IS-M cu un cap de orientare radar a fost pus în funcțiune, iar în 1979, IS-M a fost transferat Forțelor de Apărare Spațială și pus în serviciu de luptă. În 1980, au început cercetările privind dezvoltarea sistemelor și mijloacelor de PKO.
În 1978, Statele Unite au făcut o propunere URSS de a încheia un acord privind interzicerea sistemelor antisateliți, inclusiv eliminarea celor existente și interzicerea dezvoltării altora noi. În același timp, americanii s-au opus limitării testării navelor spațiale de tip Navetă ca armă anti-satelit. URSS a abandonat acest tratat, sperând să întârzie crearea navelor de tip Navetă, dar s-a exprimat în favoarea unei soluții treptate a problemei. În 1980, Statele Unite au întrerupt negocierile cu URSS privind armele antisateliți, iar în 1982, URSS a declarat, la a 37-a sesiune a ONU , că este pregătită să continue negocierile. În 1983, URSS și-a asumat obligația de a nu fi primul care lansează orice tip de arme anti-satelit în spațiul cosmic (adică a introdus un moratoriu unilateral) atâta timp cât alte state, inclusiv Statele Unite, se abțin de la retragerea acestor arme. arme.
La 5 septembrie 1985, URSS a anunțat că dacă Statele Unite testează arme anti-sateliți folosind o țintă reală în spațiul cosmic, atunci URSS se consideră liberă de un moratoriu unilateral. Pe 14 septembrie, Statele Unite au testat cu succes complexul ASAT pentru a intercepta o țintă reală - satelitul Solwind (Satelitul Pământului Artificial). Ca răspuns la aceasta, pe 15 septembrie, URSS a anunțat că își va retrage obligațiile de a nu lansa în spațiu arme antisateliți. La acel moment, PKO „IS-M” a desfășurat lucrări privind modernizarea ulterioară și introducerea interceptării directe pre-orbitale a țintelor spațiale. Până la sfârșitul celui de-al 85-lea an, toate lucrările pregătitoare au fost efectuate pentru a demonstra o nouă schemă de interceptare și noi capabilități ale complexului PKO. Cu toate acestea, nedorind să contribuie la cursa înarmărilor antisateliți, precum și la creșterea crizei economice și politice din cadrul Consiliului, conducerea URSS a decis să adere la un moratoriu unilateral, termenii căruia Rusia le-a respectat. zi .
În 1993, Rusia a dezafectat complexul de apărare antispațială (KPO), după ce a făcut declarații relevante la un briefing al Ministerului rus de Externe .