Halo radio (clusters de galaxii)

Radio halo ( ing.  Radio halo ) - surse la scară largă de emisie radio difuză , situate în centrele unor grupuri de galaxii . [1] [2] Există două clase de halouri radio: mini-halouri și halouri radio gigant. Dimensiunile halourilor radio gigant ajung la 700 kpc - 1 Mpc, mini-halourile rareori depășesc 500 kpc. Halourile radio gigant sunt mai des observate în grupuri cu raze X puternice decât în ​​grupuri mai puțin puternice de raze X ( erg/s). [1] Astfel de halouri au o luminozitate extrem de scăzută la suprafață și nu este întotdeauna posibil să se găsească o galaxie corespunzătoare haloului [2] (comparativ cu galaxiile radio , care au nuclee active ). Morfologia haloului radio este de obicei în concordanță cu distribuția gazului în spațiu în interiorul clusterului. Mini-halourile se găsesc în centrul nucleelor ​​de răcire ale clusterelor din jurul galaxiilor radio.

Motivul apariției unui halou radio este în prezent în discuție, unul dintre scenariile formării este accelerarea electronilor relativ relativiști în timpul fuziunii clusterelor de galaxii. Mișcările turbulente ale plasmei intergalactice creează unde magnetohidrodinamice care acționează asupra particulelor relativ relativiste (energii de ordinul a 10 2 MeV ) și le accelerează la energii de 10 GeV și mai mult. Un alt model sugerează că halourile radio sunt formate din electroni secundari creați prin ciocniri între protonii razelor cosmice și protonii medii dintre galaxiile cluster. [3]

Structuri asemănătoare haloului ( relicve radio ) sunt observate la marginile clusterelor .  Este probabil ca aceste structuri să fi apărut în timpul radiației sincrotron a electronilor accelerați de undele de șoc care se mișcă într-un câmp magnetic în interiorul clusterului (0,1 - 3 μG). [patru]

Note

  1. ↑ 1 2 Giovannini, G.; Tordi, M.; Feretti, L. Radio Halo și Relic Candidates de la NRAO VLA Sky Survey  //  New Astronomy : journal. — Vol. 4 , nr. 2 . - P. 141-155 . — ISSN 1384-1076 . - doi : 10.1016/S1384-1076(99)00018-4 . — Cod biblic . - arXiv : astro-ph/9904210 .
  2. ↑ 1 2 Feretti, L. IAU 199 The Universe at Low Radio Frequencies, 199, 133 (2002)
  3. ↑ Brunetti, G., & Blasi, P. 2005, MNRAS, 363, 1173
  4. ↑ Ferrari, Govoni, Schindler, Bykov, Rephaeli - Observații ale emisiilor radio extinse în clustere - astro-ph 2007