Discursul din 18 iunie este un celebru discurs rostit de liderul „Franței care luptă” Charles de Gaulle la 18 iunie 1940 , care a dat impuls mișcării de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial . În ea, Charles de Gaulle s-a adresat tuturor francezilor din Londra după ocuparea Franței de către trupele germane și a afirmat că războiul pentru țară nu s-a încheiat încă și a chemat oamenii să se alăture mișcării de rezistență. Acest discurs a devenit unul dintre cele mai importante din istoria Franței .
În 2005, UNESCO a inclus discursul în registrul Memoria lumii [1] .
Conducătorii care de mulți ani au condus armatele franceze au format un guvern. Acest guvern, invocând înfrângerea armatelor noastre, a luat contact cu inamicul pentru a opri luptele. Desigur, forța inamică: mecanică, terestră și aeriană a inundat și ne inundă. Nenumărate tancuri, avioane, tactici germane ne obligă să ne retragem. Tancurile, avioanele, tactica nemților care i-au luat prin surprindere pe liderii noștri, aducându-i acolo unde sunt astăzi.
Dar ultimul cuvânt a fost deja spus? Ar trebui să dispară speranța? Este această înfrângere finală? Nu!
Crede-mă, îți spun pe baza faptelor și îți spun că nimic nu se pierde pentru Franța. Însuși mijloacele care ne-au învins pot grăbi ziua victoriei.
Căci Franța nu este singură! Ea nu este singura! Ea nu este singura! În spatele ei este un vast imperiu. Ea se poate uni cu Imperiul Britanic, care domină mările și continuă să lupte. Ea, ca și Anglia, poate folosi vasta industrie a Statelor Unite fără restricții.
Acest război nu se limitează la nefericitul teritoriu al țării noastre. Rezultatul acestui război nu este decis de bătălia pentru Franța. Acesta este un război mondial. Toate greșelile, întârzierile, suferințele nu înseamnă că lumea nu are toate mijloacele necesare pentru a ne zdrobi dușmanii. Copleșiți astăzi de forța mecanică, vom putea depăși în viitor printr-o forță mecanică superioară. De ea depinde soarta lumii.
Eu, generalul de Gaulle, care se află acum la Londra, fac apel la ofițerii și soldații francezi care se află pe teritoriul britanic sau care vor ajunge acolo, înarmați sau neînarmați, fac apel la inginerii și muncitorii în armament care se află pe teritoriul britanic sau care va ajunge acolo, contactați-mă.
Orice s-ar întâmpla, flacăra rezistenței franceze nu trebuie și nu se va stinge. Mâine, ca și astăzi, voi vorbi la Radio Londra.
Textul original (fr.)[ arataascunde]„Les chefs qui, depuis de nombreuses années, sunt à la tête des armées françaises, ont format un gouvernement. Ce gouvernement, alléguant la défaite de nos armées, s'est mis en rapport avec l'ennemi pour cesser le combat.
Certes, nous avons été, nous sommes, submergés par la force mécanique, terrestre et aerian, de l'ennemi.
Infiniment plus que leur nume, ce sont les chars, les avions, la tactique des Allemands qui nous font reculer. Ce sont les chars, les avions, la tactique des Allemands qui ont surprise nos chefs au point de les amener là où ils en sont aujourd'hui.
Mais le dernier mot est-il dit? L'espérance doit-elle disparaître ? La defaite est-elle definitive? Non!
Croyez-moi, moi qui vous parle en connaissance de cause et voi dis que rien n'est perdu pour la France. Les memes moyens qui nous ont vaincus pot face veni un jour la victoire.
Car la France n'est pas seule! Elle n'est pas seule! Elle n'est pas seule! Elle a un vaste Empire derriere elle. Elle peut faire bloc avec l'Empire britannique qui tient la mer et continue la lutte. Elle peut, comme l'Angleterre, use sans limites l'immensa industrie des États-Unis.
This guerre n'est pas limit au territoire malheureux de notre pays. This guerre n'est pas tranchée par la bataille de France. Cette guerre este o luptă mondială. Toutes les fautes, tous les retards, toutes les souffrances, n'empêchent pas qu'il ya, in l'univers, tous les moyens nécessaires pour ecraser un jour nos ennemis. Foudroyés astăzi prin forța mecanică, noi pentrurons vaincre dans l'avenir par une force mécanique supérieure. Le destin du monde este la.
Moi, General de Gaulle, actuellement à Londres, j'invite les officiers et les soldats français qui se trouvent en territoire britannique ou qui viendraient à s'y trouver, avec leurs armes sau sans leurs armes, j'invite les ingénieurs et les ouvriers spécialistes des industries d'armement qui se trouvent en territoire britannique ou qui viendraient à s'y trouver, à se mettre en rapport avec moi. Quoi qu'il arrive, la flamme de la résistance française ne doit pas s'éteindre et ne s'éteindra pas.
Demain, comme aujourd'hui, je parlerai à la Radio de Londres."În cataloagele bibliografice |
---|