Rosovetsky, Stanislav Kazimirovici

Stanislav Kazimirovich Rosovetsky (n. 20 martie 1945, Herzebrock, Germania - 3 aprilie 2022, Kiev) este un scriitor, om de știință, profesor ucrainean. Scrie în rusă și ucraineană.

Biografie

Stanislav Rosovetsky s-a născut în orașul Herzebrock, lângă Bielefeld (Germania). În vara anului 1945, părinții Ostarbeiter s-au mutat în URSS. După școală, a lucrat ca lăcătuș în Lisichansk , regiunea Luhansk. În 1964 a intrat la departamentul de rusă al Universității Taras Shevchenko din Kiev , în 1967 a primit medalia „Pentru cea mai bună muncă științifică a studenților” 1 . Cu toate acestea, în loc de studii postuniversitare după universitate, în 1969 a debarcat ca locotenent în Armata Sovietică. Timp de doi ani de serviciu ( Kaliningrad ), el a scris șeful tezei sale de doctorat. În 1971-1974 a studiat la școala absolventă a Universității din Kiev, a fost ultimul student absolvent al profesorului A. A. Nazarevsky, student la Kiev al academicianului V. N. Peretz. În 1977, la invitația academicianului D.S. Likhachev, și-a susținut doctoratul. („Povestea lui Petru și Fevronia” și lucrări conexe). În 2004, și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din Kiev pe tema „Folclor și relații literare: aspectul genetic” (în ucraineană, specializarea Literatură ucraineană, Folcloristică).

Din 1974, asistent la Departamentul de Istoria Literaturii de la Universitatea din Kiev, din 1979 lector superior, din 1983 conferențiar la aceeași catedră, din 1992 asistent universitar, din 2004 până în 2019 profesor la Catedra de Studii Folclorice la Institutul de Filologie al Universității din Kiev, în prezent profesor orar la aceeași catedra.

Lucrări științifice (peste 360) au fost publicate, pe lângă Ucraina, în Belgia, Germania, Belarus, Canada, Lituania, Polonia, Rusia, SUA, Turcia, Uzbekistan, Franța, Estonia în rusă, ucraineană, engleză, franceză și turcă.

Primele lucrări ale lui S.K. Rosovetsky sunt dedicate vieții lui Petru și Fevronia. El a stabilit compoziția de gen a surselor orale ale acestui monument, a susținut datarea secolului al XVI-lea cu ajutorul statisticii matematice. și paternitatea lui Yermolai-Erasmus, care a fost confirmată în 1977 de o descoperire accidentală a unui manuscris cu autografele acestui scriitor.

În 1976, a publicat Povestea căsătoriei lui Ivan cel Groaznic cu Maria Temryukovna, pe care a descoperit-o, care a fost ulterior retipărită de mai multe ori 2 . În 1988, „Povestea groaznicului și bătrânului”, publicată de A. N. Veselovsky, a fost interpretată ca o poveste, un monument al literaturii democratice „de râs” din secolul al XVII-lea, care a fost acceptată în știință 3 . A studiat fenomenul „legăturilor ereditare ale literaturilor strâns legate”, a efectuat studii fundamentale ale stilului ficțiunii democratice ruse din secolul al XVII-lea, proza ​​orală din secolele XVI-XVII, a studiat relația structurală a „ Povestea campaniei lui Igor ” cu folclorul slav de est, a descris genul „legendei secrete” ca folclor și fenomene literare ”și mitul nașterii și morții lui Hristos în Ucraina.

În calitate de autor de articole, a participat la publicația în mai multe volume „Monumente ale literaturii Rusiei antice”, care a primit Premiul de stat al Federației Ruse în 1995, precum și la antologia „Biblioteca de literatură a Rusiei antice” " (vol. 14, 2006; v. 16, 2010).

Au publicat articole despre problemele creativității lui Andrei Kurbsky, protopopul Avvakum, A. Pușkin , N. Gogol , N. Nekrasov, F. Dostoievski, L. Tolstoi, S. Yesenin , V. Nabokov, M. Bulgakov , L. Dobychin , V. Yan , I. Novikova.

În 1996-2001 , a fost redactor  -șef al revistei Pravoslavie i Kultura (Kiev).

A publicat primul său articol despre studiile ucrainene în 1978. A participat la reediția științifică a Istoriei literaturii ucrainene de către cărțile M.S. -mi. În 1994, la concursul Fundației Renaissance, a câștigat două granturi pentru manuscrisul său al manualului „Folclor ucrainean”. A fost publicat abia în 2005-2006, iar în 2008 acest manual de referință „Folclor ucrainean în viziune teoretică” a fost publicat într-un volum 4 . Primul capitol a fost publicat în traducere turcă.

Cunoscut savant Șevcenko, autor a 114 articole pentru Enciclopedia Șevcenko (vol. 1-6, 2012-2015), despre probleme teoretice și texte individuale. El a susținut că poezia „Marele Llokh” și poezia „Stai în satul Subotov...” sunt două lucrări diferite. Monografia detaliată „Șevcenko și folclorul” a fost publicată în trei ediții (2011, 2015, 2016) și a fost foarte apreciată de specialiști 5 . S. K. Rosovetsky a descoperit, în special, reflectarea intrigii unui basm în „Haydamaky” a lui T. Șevcenko și în șirul folclorului ucrainean despre poet - structura mitului „mântuitorului care se întoarce” (K. V. Chistov).

La începutul secolului, a studiat istoria managementului, publicând articole și o monografie.

Capitole dintr-o carte nepublicată despre hagiologia ucraineană au fost publicate în 2001 în revista Pravoslavna Troyeshchyna. S-a implicat în aspectele culturale ale Old Believers, articolele au fost retipărite în reviste Old Believer.

Publicat 5 articole în enciclopedia franceză „Dicționar de țări și locuri misterioase” (2011) 6 .

În 2012-2013, a publicat o serie de articole despre istoria Ucrainei în ziarul Vzglyad, culese în cartea Istoria Ucrainei în senzații (2016).

Membru al Societății Internaționale de Cercetare Narativă Populară din 1995 7 .

S-a orientat către ficțiune în anii zero. În 2000-2001 , sub pseudonimul „Mikhail Mochalov”, a publicat două nuvele în almanahul de la Kiev „Detectivul secolului” și un scenariu, publicat mai târziu sub nume propriu. Publicate: un roman și cinci piese de teatru în ucraineană (Kiev), șase romane în rusă, cinci în Rusia și una în Germania. Poveștile, doar în limba rusă, au fost publicate în Rusia, Belarus, Germania, SUA și Canada.

Recepțiile textelor literare ale lui S. Rosovetsky în Ucraina și în Rusia diferă semnificativ. În Ucraina, prima sa piesă „Shevchenko Under Court” a câștigat premiul al treilea al celui de-al 7-lea concurs literar integral ucrainean „Coronation of the Word” (2007 ) 8 9 . Romanul „Pomsta Pershodrukarya” (2009) a fost distins cu primul premiu ca cea mai bună lucrare în limba ucraineană la Zilele Science Fiction de la Kiev 2010 10 , doar patru recenzenți au răspuns la acesta prin tipărire 11 . Romanul „Detectivul prințului Izyaslav” l-a făcut pe autor laureat al competiției „Cartea nouă” (2007) 12 , piesa „Shakespeare ca tine” a câștigat locul doi la nominalizarea „Scena mare” la Încoronarea Cuvântului- 2011, etc.

În Rusia, mai precis în spațiul literar rusofon, popularitatea lui S.K. Rosovetsky se dezvoltă într-un mod diferit. Criticii profesioniști ai textelor sale nu observă, spre deosebire de unii editori, cititori și colegi scriitori. Aici, editura Yauza pune o recenzie a lui E. Dvoretskaya pe unul dintre romanele sale pe pagina principală a site-ului său web 13 , litri - un fragment publicitar al unei cărți audio bazate pe un alt roman pe YouTube 14 , iar Otzovik îl plasează brusc pe același alături de o recenzie a unuia dintre cele mai recente romane o recenzie lăudabilă a unui cititor din Petrozavodsk despre filmul de acțiune „Vânătoarea țareviciului”, publicat în 2010 15 . Au fost succese la concursuri: o victorie la concursul literar „Bani fără minte – un plin de găuri” (2009) la nominalizarea „Umor” (povestea „Ziua gemului financiarului”) și la Concursul de scurtmetraje. povestiri ale revistei „Svitok” (1812). Piesa „Geniul trădării” a fost inclusă pe lista lungă a celui de-al V-lea Concurs Internațional „Teatru Liber” (2010). Scriitorul este finalist al Concursului Literar Internațional „Russian Stil 2009” (Germania) la nominalizarea „Proză” (povestea „La dealul lui Kuchuk-Enysher”) 16 și „Kniguru” 2015 (povestea „La drkars”) și bufoni”) 17 , a ocupat locul doi la Concursul literar internațional „Paginile antichității” (2016) 18 .

Neatenția criticii față de opera literară a lui S. Rosovetsky poate fi explicată, printre altele, prin predilecția sa pentru literatura de gen. Într-un interviu pentru ziarul Vecherny Kiev în 2011, el a declarat: „Nu îmi este rușine de munca mea în literatura de gen sau de masă, în plus, mi se pare că este un mijloc extrem de important pentru dezvoltarea estetică a cititorului modern, întorcându-l, nu mă voi teme de cuvinte înalte, la idealurile umaniste ale clasicilor” 19 . De asemenea, contează că scriitorul caută o nouă formă de gen pentru fiecare dintre romanele sau piesele sale, publică doar o singură serie de romane, despre un bătrân detectiv rus, iar cititorii au venit cu numele pentru acesta, „Hoten”. Totuși, a scris și un roman realist serios, saga familiei „Doctor Laptev”, publicată deocamdată într-o ediție mică.

Membru al Asociației Scriitorilor de Groază din 2019.

Din anul 2000, dă interviuri posturilor TV ucrainene pe teme ale culturii ucrainene. Cea mai de succes a fost participarea la filmul documentar „Bilini din vechiul Kiev”, difuzat pentru prima dată pe canalul UA: Culture, 5 septembrie 2017.

Lucrări

Știință științifică și populară