Literatura Surinamului

Literatura surinameză include orală și scrisă. Literatura orală continuă să fie o sursă extrem de vitală și autentică de forme a căror influență asupra literaturii scrise surinameze nu poate fi supraestimată. În ceea ce privește primele lucrări ale literaturii scrise surinameze, ele apar la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Aceste eseuri fie erau limitate la textele create în cadrul unei tradiții literare pur surinameze, fie erau de relevanță directă pentru Surinam (de exemplu, dezbaterea privind abolirea sclaviei).

Limbi ale literaturii surinameze

În Surinam, se vorbesc 22 de limbi, dintre care doar câteva sunt folosite exclusiv în afara contextului literar, de exemplu, în ritualurile religioase. Cele mai importante trei limbi literare ale Surinamului sunt:

În proză , olandeza este cel mai des folosită . În poezie, olandeza și Sranan Tongo sunt folosite pe picior de egalitate, în timp ce Sarnami a început abia relativ recent, din 1977 , să capete o mare importanță. Surinameză javaneza , limba celui de-al doilea grup etnic ca mărime, este folosită doar ocazional în literatură, iar literatura orală în această limbă este pe cale de dispariție.

Alte limbi utilizate includ surinameză chineză Hakka , limbile maroon , cum ar fi Ndyuka și Saramaccan , și diverse limbi indigene . Toate celelalte limbi (precum și unele limbi indigene) sunt vorbite de cel mult câteva sute de oameni. În legătură cu afluxul de imigranți din Brazilia , portugheza a apărut și ca limbă vorbită în Surinam .

Literatură orală

Literatura orală are o funcție estetică și funcționează în cadrul unei abordări holistice : distincția dintre textele sacre și profane, între divertisment și educație nu este, în cea mai mare parte, la fel de izbitoare ca în culturile occidentale. Există o relație complexă între statutul și structura textelor orale, pe de o parte, și modurile în care sunt prezentate. Performanța rituală este de mare importanță , iar versurile fac aproape întotdeauna parte dintr-un întreg mai mare, împreună cu cântatul și dansul. Cei mai vechi locuitori ai Surinamului, indienii, sunt în cea mai mare parte împărțiți în două mari grupuri: Kari'na (sau Caribs ) și Lockon (sau Arawaks ), care, la fel ca tribul Warau , locuiesc pe litoral. Taren'o (sau Trio ), Wayana și Acurio locuiesc pe ținuturi mai în interior, aproape de granița cu Brazilia. Toate aceste popoare au propriile lor genuri de povești, cântece, precum și propriile proverbe. Poveștile și cântecele cu puteri magice speciale sunt cunoscute sub numele de pyjai ( olandeză.  pyjai ). Șamanii din toate aceste popoare joacă un rol uriaș. Natura și supranaturalul, oamenii și animalele formează o unitate inseparabilă pentru nativi. Printre altele, astfel de povești sunt date în lucrările unor scriitori precum: Nardo Aluman , A.S. Sirino , Ririhpe , Emelina Sabayo , Temeta Wetaru si Fillia Afosu .

 Surinam în subiecte