Regiunea de petrol și gaze Syrdarya este evidențiată ca o regiune promițătoare separată de petrol și gaze.
Este situat în sudul extrem al Kazahstanului și face parte din punct de vedere administrativ din regiunile Kyzyl-Orda și Kazahstanul de Sud.
Bazinul se caracterizeaza printr-o orientare sublatitudinala si dimensiuni de 650x350 km.
Granițele de nord-est și sud-vest ale OGO Syrdarya sunt structurile pliate de munți din Tien Shan Mijlociu (Creștile Mari și Mici Karatau etc.) și Sud ( Bukantau , Nuratau , etc.) Tien Shan și sud-estul - hr. Ugam , Chatkal , Kurama .
Limita de nord-vest a bazinului considerat nu are design morfologic și este trasată de-a lungul șaui Akkyr-Kumkala, care o separă de bazinul Aral.
Teritoriul OGO Syrdarya cu o suprafață de peste 150 mii km² a fost de două ori implicat în domeniul explorării petroliere: la sfârșitul anilor 50, în legătură cu descoperirea câmpurilor de petrol și gaze din zăcămintele mezozoice din vecinătatea. Regiunea Bukhara-Khiva și la începutul anilor 80 după stabilirea conținutului de gaz industrial al formațiunilor medii - Paleozoicului superior din bazinul Shu-Sarysu. În prima etapă, principalele perspective pentru potențialul de petrol și gaze al regiunii de petrol și gaze Syrdarya, prin analogie cu regiunea de petrol și gaze Bukhara-Khiva , au fost asociate cu sedimentele jurasice, a căror dezvoltare largă a fost presupusă.
Cu toate acestea, rezultatele forajelor și explorării seismice au arătat că practic nu există depozite jurasice în Kyzyl Kum, cu excepția OGO Aral și a părții sale offshore-continentale - Depresiunea Aral de Est.
În sud-estul bazinului, conform datelor de foraj, efectuate pe malul stâng și drept al râului. Syr Darya , a fost stabilită dezvoltarea sporadică a secțiunii superioare pestrițe a secțiunii sistemului jurasic, acumulată în depresiunile de eroziune ale bazei paleozoice . Cu toate acestea, participarea lor mai largă în părțile centrale ale jgheaburilor mari nu este exclusă.
În ansamblu, lucrările de prospectare petrolieră din acea perioadă au arătat că formațiunile cretacice erau spălate cu ape proaspete sau ușor salmastre și nu conțineau acumulări industriale de hidrocarburi.
În a doua etapă, formațiunile paleozoice, care au fost clasificate anterior ca complexe Hercynide dislocate și intruse și se refereau la formațiuni de subsol, devin obiectul prospectării petroliere.
Pentru a clarifica compoziția lor materială, diviziunea stratigrafică, capacitățile de generare, stratificarea orizonturilor reflectorizante și de refracție, precum și pentru evaluarea perspectivelor potențialului de petrol și gaze și studierea caracteristicilor hidrodinamice și hidrochimice ale apelor subterane, au fost efectuate studii seismice regionale și Profilul puțurilor parametrice 1-P, 2-P a fost forat și 3-P Middle Syrdarya.
Ultimele studiate au fost formațiunile din Paleozoicul superior cu diverse compoziții litologice și facies, caracterizate printr-o oarecare îmbogățire în materie organică și bitumoide.
Acest lucru a făcut posibilă identificarea straturilor de roci sursă probabile de petrol în volumul lor, ceea ce a fost, fără îndoială, un factor favorabil pentru evaluarea perspectivelor pentru potențialul de petrol și gaze al regiunii.
În același timp, capacitatea scăzută și proprietățile de filtrare ale formațiunilor paleozoice superioare și absența sigiliilor de încredere au redus drastic perspectivele pentru potențialul petrolului și gazelor din bazinul studiat.
Straturile intercalare de sulfați și roci sulfatate, observate în aflorimentele cadrelor montane ale bazinului și în secțiunile puțurilor parametrice, ar putea acționa ca sigilii.
Totuși, stabilirea dezvoltării lor spațiale, ca să nu mai vorbim de trasarea suprafeței subsolului și descifrarea structurii interne a cvasi-platformei Paleozoicului, era o sarcină practic imposibilă în acei ani.
În ciuda prezenței unui complex de condiții litologice, geochimice și hidrogeologice favorabile, acumulări de petrol nu au fost găsite.
Rezultatele forajelor parametrice au confirmat complexitatea structurii geologice a paleozoicului superior al bazinului Syrdarya, variabilitatea litologică și facies a formațiunilor sale în spațiu și timp, precum și prezența eroziunii profunde și a forțelor destul de extinse.
Forajele adânci de la sfârșitul secolului al XX-lea, efectuate în jgheabul Arys din sud-estul OGO Syrdarya, au făcut posibilă stabilirea formațiunilor purtătoare de sare în secțiunea superioară a secțiunii Carboniferului inferior.