Thalassocnus

Versiunea stabilă a fost verificată pe 8 octombrie 2022 . Există modificări neverificate în șabloane sau .
 Thalassocnus

Scheletul Thalassocnus, Muzeul Național de Istorie Naturală (Paris)
clasificare stiintifica
Domeniu:eucarioteRegatul:AnimaleSub-regn:EumetazoiFără rang:Bilateral simetricFără rang:DeuterostomiiTip de:acorduriSubtip:VertebrateInfratip:cu falciSuperclasa:patrupedeComoară:amniotiiClasă:mamifereSubclasă:FiareleComoară:EutheriaInfraclasa:placentarăMagnoorder:AtlantogenataSupercomanda:XenarthrsEchipă:edentatFamilie:†  NothrotheriidaeGen:†  Thalassocnus
Denumire științifică internațională
Thalassocnus de Muizon & McDonald, 1995
feluri
  • † Thalassocnus antiquus
  • † Thalassocnus natans
  • † Thalassocnus littoralis
  • † Thalassocnus carolomartini
  • † Thalassocnus yaucensis

Thalassocnus ( lat.  Thalassocnus , din altă greacă θᾰλασσο- + ὄκνος lit. „lentoarea mării”) – un gen dispărut de leneși care duceau un stil de viață acvatic sau semi-acvatic. Sunt cunoscute din rămășițele scheletice din Miocen și Pliocen găsite în America de Sud pe coasta Peruului .

Se pare că s-au hrănit cu alge marine și iarbă de coastă. De-a lungul timpului, au trecut de la vegetația de apă puțin adâncă la cea mai adâncă [1] . Este posibil să fi folosit ghearele lor puternice pentru a se ține de fundul mării în timp ce se hrăneau, în același mod în care se comportă acum iguanele marine [1] .

Ilustrații

Note

  1. 1 2 Muizon, C. de; McDonald, HG; Salas, R.; Urbina, M. Evoluția adaptărilor de hrănire ale leneșului acvatic Thalassocnus  (engleză)  // Journal of Vertebrate Paleontology  : journal. — Societatea de Paleontologie a Vertebratelor, 2004. - iunie ( vol. 24 , nr. 2 ). - P. 398-410 . - doi : 10.1671/2429b .

Literatură