| Marcin Amor Tarnowski | |
|---|---|
| Lustrui Marcin Amor Tarnowski | |
| Marcin Tarnowski, Varșovia, 1845 | |
| Stema „ Leliva ” | |
| Lider militar polonez și napoleonian, participant la revolta Konstyushko, Mareșal al nobilimii Kremenets Povet | |
| Naștere |
17 noiembrie 1778 Kozin , Commonwealth |
| Moarte |
22 noiembrie 1862 (84 de ani) Zator , Regatul Galiției și Lodomeria |
| Loc de înmormântare | |
| Gen | Tarnowskie |
| Tată | Jan Amor Tarnowski |
| Mamă | Tekla Grabianka |
| Soție | Sofia Urusula Tarnovskaya (din 1805) |
| Copii | fără copii |
| Transportul | |
| Premii | |
| Rang | colonel |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Marcin Amor Tarnowski ( polonez Marcin Amor Tarnowski ; 17 noiembrie 1778, Kozin - 22 noiembrie 1862, Zator ) - Conte, lider militar polonez, participant la revolta Kosciuszko, comandant napoleonian, titular al Ordinului Virtuti Militari, Legiunea de Onoare și cele două Sicilii , Mareșal al nobilimii Kremenețului Povet .
S-a născut la 17 noiembrie 1778 în castelul Kozina din regiunea Dubno. Unul dintre cei trei fii ai lui Jan Amor Tarnowski (1735-1799), castelan al lui Konar-Lenczyk, general-maior al trupelor coroanei, și Tekla Grabianka (1740-1805).
Și-a început serviciul militar ca adjutant al generalului Tomasz Wawrzecki , în vârstă de șaisprezece ani, în timpul revoltei Kosciuszko din 1794. Vara, a participat la luptele pentru apărarea Varșoviei și, de asemenea, s-a opus trupelor lui Suvorov în timpul celebrului asalt asupra Pragai. .
A participat la luptele din epoca napoleonică în 1809 în timpul războiului polono-austriac.
În iunie 1809, Marcin Tarnovsky a condus un detașament de cavalerie insurgentă în Podolia. În iunie 1809, sau, conform altor surse, pe 2 iulie, a adus la Ternopil (șefului Petr Strshizhevsky) un detașament de cavalerie de 200 de cavalerie [1] și detașamente de picioare din regiunile Stryisky și Sambir [2] .
A participat la luptele de lângă Ternopil, Veniavka [3] [4] , Gzhimalov, Khorostkov, Berezhany, Adamovka și Zalishchyky, unde la 18 iunie 1809 a avut loc o bătălie împotriva generalului Biking și Marijampole .
De la 1 octombrie 1809, comandantul Regimentului 7 de cavalerie galico-franceză [5] , format pe cheltuiala lui Tarnovsky și a „beneficiilor” adunate de acesta de la locuitorii Podoliei [6] , care din 28 decembrie 1809 a fost inclus în trupele Marelui Ducat al Varșoviei ca regimentul 16 uhlan. Lublin a fost desemnat ca oraș garnizoană pentru acest regiment.
A început campania din 1812 cu regimentul său ca parte a Corpului IV de cavalerie al generalului Latour-Maubourg . Regimentul a luptat pentru prima dată în Bătălia de la Mir , unde a atacat inamicul de 40 de ori și s-a acoperit de glorie [8] .
Marcin Amor Tarnovsky a luptat și la Rogachev, Smolensk , Dubrovno , Mozhaisk , Kaluga și Borisov . De asemenea, a participat la campania din 1813, luptând la Ellensdorf, Königstein , Berggeshubel și Petersveld [9] , Pirna, Sera și Dresda, a fost rănit de două ori.
După capitularea Dresdei, și contrar condițiilor acesteia, a fost capturat (8 noiembrie), rămânând în același timp comandantul regimentului. În timp ce slujea în armata Principatului Varșoviei, Tarnowski a fost rănit de două ori. În armata Regatului Poloniei, din 20 ianuarie 1815, a comandat Regimentul 3 de pușcași de cavalerie al Regatului Poloniei. Cu toate acestea, nu a vrut să continue serviciul. Demis în septembrie 1815, pensionat la 9 decembrie 1815.
S-a stabilit în Volinia, unde a început activități în cadrul Societății Patriotice [10] . Din 1821, a condus-o în provincia Volyn, în calitate de președinte al acesteia, și a fost vicepreședinte al comitetului central pentru provincia Kiev, Podolsk și Volyn, al cărui președinte era oficial Alexander Prozor [11] , dar de fapt. , a observat întregul, puțin spontan, și puțin din cauza unui asemenea respect în rândul nobilimii locale a fost polonezul Marcin Tarnowski [12] , știa de contactele emisarilor Societății cu decembriștii [13] . Arestat în 1826 în cadrul represiunilor împotriva decembriștilor, a fost transportat de mai multe ori între închisorile Varșovia și Sankt Petersburg (a fost închis aici, în Cetatea Petru și Pavel) [14] . În închisoare a încercat să se sinucidă (1827) [15] ; soția sa Sofia Tarnovskaya a căzut în nebunie. Drept urmare, a fost condamnat la o lună de închisoare și un an de supraveghere a poliției. În 1829 s-a întors în Volinia; În ajunul Răscoalei din noiembrie din 1831, a fost din nou dus în adâncurile Rusiei, a fost în exil la Kursk [16] . Eliberat câțiva ani mai târziu, s-a stabilit în palatul său Podberezhka (distrus în primul război mondial), în satul Berezka (Veliki Berezhi) de lângă Kremeneț din Ucraina, unde a adunat o bogată colecție de relicve militare și familiale [17] . În 1854, a sprijinit susținătorii prințului Adam Jerzy Czartoryski cu planuri și subvenții [18] . A devenit Mareșal al nobilimii Kremenețului Povet. El, ca un super-arbitru, a făcut apel împotriva verdictelor instanțelor de arbitraj nu numai din Volyn, ci din întreaga provincie [19] . Cu puțin timp înainte de moarte a venit la Cracovia.
Marcin Amor Tarnowski a murit la 21 sau 22 noiembrie 1862 . A fost înmormântat la Cimitirul Rakowice din Cracovia .
Marcin Amor Tarnowski din 1805 a fost căsătorit cu contesa Sophia Ursula Tarnowska (1784-1835), fiica generalului-maior al trupelor coroanei Rafal Tarnowski (1741-1803) și a lui Ursula Ustrzytska (+ 1829). Căsătoria a fost fără copii.